VARA

Luna palida ca ceara
cer albastru infinit
anotimpul asta vara
pare cam nedeslusit.

Si cate iubiri modeste
vor veni ca din senin
fara-a prinde chiar de veste
vei gusta al lor venin.

Rochii scurte transparente
par a fi la ele acasa
neintrecute concurente
inima parca ti-apasa.

Carismatice iluzii
se invart nedezlpite
locuibile concluzii
prea usor agoniste.

Ghemotoace de iubire
se intind pe tot orasul
scrisori
de amagire
furios mai e postasul

Pe un cal cu doua roate
si o tolba in spinare
iti aduce gogonate
mici ravase-n remuscare.

Bucuria la citire
si abia parca respiri
neatent iti iesi din fire
condamnat spre amintiri.

Ii trimiti si tu grabit
o scrisoare si mai mare
acum ca te-a pacalit
lumea-ti toate-i la picioare.

Si baloane-namorate
ies din inima-ti aprinsa
o iubesti de nu se poate
insa parca nu-i convinsa.

Cu scrisori sentimentale
te vei intalni din nou
intalniri teatrale
te prezinta un erou.

Prin greseli gramaticale
sa te-ascunzi invidios
far de clipe tropicale
nu vei fi misterios.

Pare pe sfarsite visul
si-oponenti ma sunt in spate
atingandu-i doar cu rasul
n-o sa-i fugaresti departe.

Te-or inconjura cu ura
si maimutareli de-o schiopa
de-o sa crezi c-a lor faptura
e un monstru ce te-ngroapa.

Si timid parca din fire
palid, fara cuvinte
vei porni spre o iubire
prea frumoasa si cuminte.

N-o lasa sa se raceasca
ca-i atat de amagita
bratul tau sa o fereasca
langa-i tine-adapostita.

De-or mai incerca scaietii
sa te-nghimpe-n inimioara
din racoare diminetii
sa-i alungi pana in seara.

Si umflat de-asa putere
pentru niste ochi caprui
tu sa nu mai simti durere
cand te-or pune ei in cui.

Si vor trece ani prin tine
batalii mult castigate
azi imbatranit in sine
sa te bucuri pe dreptate.

Langa tine alba-n gene
sta motiv de-odinioara
o iubire ce se teme
Sa mai iasa pe afara.

Vara e si-acum in lume
tu traiesti ca-ntr-o poveste
anotimpul asta-anume -
cand iubire-n toate este.