Si te-ai dus, te-ai dus cu norii
alergand spre zari aprinse
eu tacut precum cocorii
am tot plans cu lacrimi stinse.
Din lumina, ce suspine
ti-am facut un semn cu ochii
eu mereu pe langa tine
am tot vrut sa mi te-apropii.
Dar n-ai vrut, n-ai vrut sireata
sa te scalzi in cercuri frante
de iubire niciodata
dorul meu n-o sa mai cante.
Am tot plans, si-am plans o vreme
plin de lacrimi si ascuns
calator pe lungi trireme
peste mari eu te-am ajuns.
Dar te-ai scurs asa deodata
precum soarele in mare
te-am privit cum pleci curata
sa te pierzi in departare.
Si te-ai dus, te-ai dus topita
peste-a noptilor rabdare
voi pleca si nedorita
o sa plangi l-apus de soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu