Si iar amurgul se topeste,
pe frunze amarui de dud,
timid luceafaru-si arata
peste padure propriul nud.
Albastrul norilor de vara,
inchis in calimare reci,
se scutura salcamii-n mine
si-n cochiliile de melci.
Si iar raceala diminetii
argint mi-asaza peste pleoape,
vaslesc luntrasii urmariti
de duhul rau al unor ape.
Crud necatarul florilor
curge-n clocot de pe luna,
plang sirenele pe maluri,
ca sa fie vreme buna.
Si iar sclipirea zorilor
vesmant de roua si parfum
ma vor sili pe esafod
sa-ti jur creindta de pe-acum.
Necazul noptilor de toamna
prelins in rauri de catran
vor plange anii tineretii,
inchisi demult in geamantan.
Amoru-si leapada armura,
invins de-a ta sinceritate,
in plumb topit ma voi scalda,
pe veci sa fiu poesteritate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu