Ganduri bune-n miez de noapte
ravasite pe-o hartie
sus pe soba mere coapte
cu-a lor iz frumos ma-mbie.
Focul lacom sta la masa
tosnesc lemne-n gura lui
ganduri bune se revarsa
catre-un chip cu ochi caprui
Si mi-e inima amara
ca-i departe si a nins
peste locule-n care
plini de lacrimi ne-am atins.
Campurile pustiite
in cearsaf de beduin
imi tot amintesc de tine
si adorm intr-un suspin.
Iarna-si cerne fulgii palizi
peste ganduri, peste vreme
ochii mei au tot privit
spre fereastra sa te cheme.
Nu mai vii si parca totul
s-a intunecat in mine
ochi-mi sunt din nou in lacrimi
amintindu-mi iar de tine.
Ganduri bune-n miez de noapte
ce frumos e cand iubesti...
chipul unei fete care
te obliga s-o-ndragesti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu