SI DE-AI AVEA...

Si de-ai avea argint pe pleoape
si-n paru-ti lung doar nestemate
la tine n-am sa ma intorc
ca iarasi sa te strig in noapte.

In aur sa te scalzi deodata
si chiar de-ai fi nemuritoare
ca-n alte dati n-am sa mai trec
la capatai sa-ti las o floare.

N-am sa mai vin pe inserate
mii de castele de-ai avea
si gura ta atat de dulce
n-am sa mai stiu a ti-o fura.

N-am sa mai cred a ta privire
al tau sarut nu-l voi mai crede
cand glasul tau ma va chema
prin nopti sinistre ma voi pierde.

Sa te alint... n-am sa mai vreau
la ghilotina de m-ai duce,
imi voi dori ca ochii tai
ce i-am iubit, sa ma alunge.

Si voi pleca de langa tine
ca sa ma uiti, ma voi ruga
caci n-am sa ma intorc-napoi
argint pe pleoape de-ai avea...