Ard stelele si foc se-ncheaga
peste batranul univers,
de tine amintiri ma leaga
ce nici acuma nu s-au sters.
Erai mireasma de dumbrava,
splendoarea unei flori de crin,
necunoscuta si suava,
precum o piatra de rubin.
Plang umbre albe-ale diminetii,
dupa un soare nenascut,
eu te-as iubi tot restul vietii,
tu insa, cred - doar un minut.
strig vaile dupa craiasa
infasurata-n negru frac,
ca sa culeaca in pocale
roseara florilor de mac.
E trista viata in iubire,
tacut amorul se revarsa,
tu ai plecat fara de stire,
dar ai plecat - si nu-mi mai pasa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu