SEPTEMBRIE

Septembrie si-aduna-n plete
amarul zilelor de vara
cocorii se invart haotic
in dansul lor ce ma-nfioare.

Se pierd in zarea infinita
frunze dulci fara culoare
tu pleci si eu te pierd pe tine
frumoasa fata si ma doare.
Ma simt rapit de langa tine
de un septembrie hain
si cade-a lui imparatie
pe dealuri pline de pelin.

Te duci de-acum si parca singur
am sa tot plang, si plin de ura
voi blestema norii sa curga
in lacrimi lungi, de viitura.

Septembrie ma inspaimanta
ca vei pleca si-n urma ta
am sa ma pierd dar poate ca
iubirea mea te va urma.

Septembrie isi vinde frunza
si zilele cu cer senin
vreau sa-ti sarut ochii si maine
am sa ma-mbat cu mari de vin.

Si daca ametit si palid
de-a vinului alba culoare
am sa te uit pate ca tu
n-o sa ma uiti frumoasa floare.

Trezit intr-un tarziu de toamna
te-oi cauta prin nopti tacut
ma vei uita dar voi veni
in visul tau sa te sarut.