Stelele-si culeg nectarul
laptelui matern din flori,
umbrele singuratatii
trec in goana peste nori.
Si eu singur, ca o umbra,
ma strecor printre castani,
nu te-am vazut de ieri, iubito,
si de-atuncea parca-s ani.
Eu in candela iubirii
ma arunc ca sa iau foc,
tu sa imi alini durerea,
cu flori dulci de busuioc.
Lasa-ti visele sa umble
peste-al noptilor trecut
si eu singur, ca o umbrela,
voi veni sa te sarut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu