S-au scuturat salcamii si
parca-i aud cum plang
si-n frunza lor n-or mai veni
atatea pasari de prin crang.
E moarta frunza lor galbuie
si vara-i moarta de acum,
iar ale lor suflete suie
spre raiul lor plin de parfum.
Vantoase vaduve, sirete,
apar pe caii ne-mblanziti,
cuprinsi aprig de-o mare sete,
trec norii-albastri necajiti.
Trec clipele de asta vara
luand cu ele in exil
atatea farmece de seara,
atatea lacrimi de copil.
Trec zilele cu plete albe,
trec noptile cu cer senin,
plang vise impletite-n salbe,
in umbra unei flori de crin...
Octombrie cu fructe ciapte,
parca-i racit si tot stranuta,
eu plang acum cu lacrimi moarte
dupa o dragoste pierduta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu