Sunt trist in asta seara
orasul e pustiu
m-asez la masa care
am scris de cand ma stiu.
Asez pe foaia alba
cuvinte care plang
si vantu bate-afara,
iar crengile se frang.
Tristeti nemarginite
ma coplesesc mereu
degeaba se alung...
simt capu`atat de greu.
Simt ca am ametit,
ferestrele-s deschise,
iar luna imi zambeste
prin negura de vise.
Cumplite-aceste clipe,
nicicand nu le doresc,
la ziua cea de maine
nerabdator gandesc.
Stiloul fuge-n graba,
caietul se supune,
adi, nopti urate,
viclene si pagane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu