Noi doi, cuminti, sub o umbrela,
pasim usor pe-alei ce-s stramte
si-a noastra dragoste fidela
porni spre cer ca sa ne cante.
Singuri, la brat inlantuiti,
pasim, in noi increzatori
si-un soare rosu agitat
si-arata fata printre nori.
Umbrela pare uriasa,
sub ea cuminti ne sarutam,
ne-oprim o clipa ca in taina
murmur de ploaie s-ascultam.
E-o zi de toamna foarte rece
brat la brat, ne e totuna,
plecam indragostiti si-n urma,
ce mai conteaza - plua0ntr-una!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu