Mari de roua spala frunza
florilor far`de culoare,
ceata s-a ivit trezind
fluturi cu aripi murdare.
Albul diminetii crude,
parc-a disparut si nu e ,
soarele-si arata chipul
peste-o bolta prinsa-n cuie.
Norii cei pufosi in crestet
si in barba lor albastra
fac cu ochiu`ndragostiti
florilor de la fereastra.
Numai eu vrajit, in casa,
de-o iubire fugitiva,
stau sa scriu si scriu intr-una,
pentru-o fata emeotiva.
Eu - sfios cum altul nu e,
Ea - sfioasa si mai si,
ne zambim mereu pe strada,
fata ins-a ne privi.
Pasii mei sprea ea se-ndreapta,
ai ei pasi dau inapoi,
fug spre ea si ea de mine
si iubirea - de-amandoi.
Ne privim pe sub sprancene,
dragostea s-a asezat
peste noi si peste-o vreme
ne-om iubi cu-adevarat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu