Pe cararile albastre
pasii nu ti-i mai aud
unde-s zambetele noastre...
chipu-ti drag cu parul ud.
Unde-s tainicele clipe
sub castanii cei in floare
anii au facut risipe
din iubirea noastra mare.
Unde-s soaptele culese
pe sub salciile triste
mangaieri incet alese
iar brodate in batiste.
Inimi crude preacurate
ce-ncercau sa tina pasul
unde-s noptile sculptate
unde-i dorul meu poznasul.
Lacrimile noastre multe
scurse-n graba peste lume
au trecut necunoscute
prin a timpului genune.
Triste-s azi cararile
si astepata al nostru pas
or sa planfa zorile
peste tot ce-a mai ramas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu