Anii mei sunt anii unor
sau mai bine-al unora
ce-au uitat ca timpul trece
peste chipul multora.
Anii mei cu ochi albastri
si cu plete lungi pe spate
mi s-au cocotat deasupra
si-am camasile patate.
Si in par suvite albe
la obraji carari spre soare
nasul mi-a crescut si nimeni
nu imi spune ca-i mai mare.
Anii mei aprind luceferi
peste bolta cea divina
ca sunt tanar si iubesc
nu sunt eu ci ei de vina
Glumele unor destine
se preling prin anii mei
si scriind ma-ntreb intr-una
de unde am asa idei.
Ca am scris sau voi mai scrie
n-am sa uit al tau sarut
primvaeri sunt dar in mine
parca-o zi de a trecut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu