Clipe dulci, incadescente
se preling pe tei concavi,
nostalgii incoerente
se ascund prin nori firavi.
Ziua pare ca suspina,
plictisita de caldura,
printre flori trece-o albina,
cu nectar dulce in gura.
Prin gradinile mioape,
fluturi zboara fastaciti,
soarele-i certat de ape,
de salcamii nedormiti.
Codrul doarme linistit,
crengile-i fosnesc pe rand,
totul pare impietrit;
treaz sunt eu si al meu gand.
Lin izvorul unduieste,
soapta vantului sireata
cu-a lui valuri se uneste,
de iubire se imbata.
Ma intind pe iarba moale,
cruda inca, necosita,
mi-asez capu-n a ei poale,
inspre somn ea ma invita.
Un cosas si-ascute glasul,
pe un spin el se ridica,
vantul imi alinta nasul
c-un miros de levantica.
Stol de grauri, iat-apare,
printre pomi, veniti sa fure,
inghitinad cirese-amare
cu-ale lor guri nesatule.
Gandurile ma-mpresoara,
iunie ciudat ofteaza,
din vazduh muza-mi coboara,
pe-al meu umar se asaza.
A ei vorve isi revarsa,
inspre mine cate-un pic,
eu adorm in iarba grasa
si nu mai aud nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu