Muzei mele la picioare
miezul ierneii sa-i astearna
drumuri lungi cu pietre scumpe
fulgii visele sa-i cearna.
Muzei mele flori albastre
sa-i impodobeasca chipul
soarele sa-i incalzeasca
peste trup incet nisipul.
Muzei mele vise calde
pinse-n parul ei prea lins
grea mie- vorba si din ea
parc-o vraja m-a atins.
Sa-i tot cante muzei mele
greierii ce n-au rabdare
ea sa doarma sa viseze
eu sa o astept pe-o floare.
Timpul sa n-o mai priveasca
mereu tanara sa-mi vie
c-a iubind-o s-o pastrez
calauza-n poezie.
Neinteles eu m-am ascuns
intr-o lume nepatrunsa
ochii tai mi-au tot deschis
calea versului ascunsa.
Roua noptii sa-i coboare
peste chip incetisor
de argint boabe de lacrimi
ca de ea mi-e-atat de dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu