Mi-e dor de dimineti aprinse,
de roua florilor tarzii,
de mana ta ce ma atinse
atatea ori pe la chindii.
Mi-e dor de nopti nemuritoare,
cu cer vrajit de stele mici
de luna fara de culoare,
de campul plin de licurici.
Mi-e dor de tot ce ma-nconjoara,
mi-e dor de tot ce a trecut,
de praful gros care afara
atins de vant a renascut.
De lacul calm ce intre dealuri
si-ascunde-a lui imparatie,
de ale lui firave valuri,
plin cu puf de papadie.
De soapta vantului timid o,
cat imi e acum de dor,
de maci ce gurile-si deschid,
zarind pe cer un singur nor.
De-un sentiment ce ma raneste
si simt in mine un fior,
de chipu-ti drag ce straluceste
og, cat imi e acum de dor!
Mi-e dor de lacrimi care curg,
pe chipurile care se iubesc,
de-al lor sarut care-n amurg
a fost frumos - cand ma gandesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu