De crezi ca ma iubesti, revino,
prin mreaja visurilor trec;
sa nu m-atingi, ca voi dispare,
sa nu ma strigi, ca am sa plec.
Tu sa ma lasi o clipa-n pace,
din somnul greu sa ma trezesc,
cand ochii mei se vor deschide,
vor plange - semn ca te iubesc.
Atunci sam a saruti pe frunte,
sa-mi spui povestim c-am sa te-ascult,
ne vom juca, ca si-nainte,
vom fi ce-am fost si chiar mai mult.
Sa uiti a noastre ne-ntelegeri,
sa uiti a noastre certuri multe,
caci auzisem despre tine
atatea vrute si nevrute.
C-ai fi uitat de-acea credinta
ce fu rostita de-amandoi,
de-ai sti ca eu tin suferinta,
ca prea departe suntem noi...
Dar nu-i nimic, veni-va clipa
cand pentru noi va fi si bine,
tu sa te-ncrezi caci eu, la randu-mi,
voi sti sa cred pe veci in tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu