Lasa-mi dorul sa-ti atinga
a ta inima de lemn
si orbit de neputinta
eu din ochi sa-ti fac un semn.
Si chemat de a ta gura,
din noroi sa ma ridic,
sa ating a ta fiinta
sa te-ascult macar un pic.
Lasa-ti grijile in seama
unor valuri ce mai ieri
ne-au tot leganat in barca
de am plans atatea seri.
Lasa-mi ochii sa priveasca
chipul tau, necontenit,
si in visele albastre
sa te strig neobosit.
Voi fi umbra ta in noapte
foc la inima-ti voi fi
si, nebun, eu langa tine,
sa-ti fiu noapte, sa-ti fiu zi.
Lasa-mi mana sa-ti ciopleasca
lemnul inimii model,
sa-ti fiu piatra nestemata
pe-al tau deget un inel.
Lasa-ma sa fug in lume
si de n-o sa ma iubesti,
o sa ma ascund de tine,
ca nicicand sa ma gasesti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu