Si poate-ntr-un tarziu de toamna
ai sa m-astepti caci negresit
am sa revin frumoasa doamna
caci mult prin lume-am ratacit.
Aripile-mi atat de scurte
n-au sa ma-mpiedice deloc
ca-n noptile cele tacute
indragostit sa ma intorc.
Tu la fereastra impodobita
cu flori albastrem flori de camp
iubirea mea s-o cosi grabita
cu fir de aur, din cel mai scump.
Sa n-o lasi sa se topeasca
spre alte lumi ce ma-nfioara
ca ochii tai sa ma-ndrageasca
te-as saruta de-ai fi amara.
Si poate atins de a ta iubire
in acel tarziu de toamna
ochii tai plini de sclipire
m-or iubi frumoasa doamna...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu