Intr-i vreme prea devreme
intr-un timp fara de timp
m-am indragostit si poate
am crezut c-o sa ma schimb.
Pe un portativ de plastic
am sperat c-o sa-mi revin
negre-s zilele cand nimeni
nu ma-ntreaba de-unde vin.
Ani-au pus din nou sechestru
mandri de urgia lor
peste inima mea rupta
prea aprinsa de un dor.
Neschimbate-n sovaiala
amintirile-si dreg glasul
sunt topit in ierni domoale
si nebun sa-ti aud glasul.
Ochii tai ce nestemate
nu-i mai vad si doborat
am sa plec in cautarea
unui chip ce l-am iubit.
Rauri emotive-n noapte
strang comoara norilor
obosit mi-adun in plete
bunatatea florilor.
O sa te gasesc chiar daca
o sa merg o vesnicie
de-amar negru pentru suflet
si albastru in calcaie.
Astazi trist pe ochii tai
ce n-au vrut ca sa ma cheme
am stiut ca pentru noi
dragostea e prea devreme...
Doar prin visurile tale
necajit am sa ma frang
triste-s zilele cand nimeni
nu ma-ntreaba de ce plang.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu