Imi pare rau ca nu esti roz,
inchis albastru ca nu-s eu,
ca impreuna, printre nori,
sa faurim un curcubeu.
Ca rosu nu esti ma-ntristez,
ca nu-s verzui eu la culoare,
ca impreuna, fericiti,
doi fluturi sa zburam spre soare.
Imi pare rau ca nu sunt ochi
si tu deasupra mea spranceana,
ca impreuna sa iubim
o preafrumoasa Cosanzeana.
O inima as vrea sa fiu,
in pieptul unei fete
si tu un dor ingrijorat
ce-a invatat sa ierte.
Imi pare rau ca nu sunt tei,
prin floare-mi tu sa fii albina,
sa-mi strangi din nou dulceata cruda
a florilor care suspina.
Ca nu sunt peste-mi pare rau
si tu un val sa ma inece,
spre soare sa m-arunci caci vreau
sa nu-l mai las sa plece.
Pe camp, o floare tu sa fii,
mirosul tau sa ma imbete,
eu nor pribeag o sa tot plang,
deloc sa nu-ti mai fie sete...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu