Intr-un vuiet de cascada
s-ascund ale mele doruri
si in zori sculptati in aur
ma cuprind aprigi fioruri:
Printr-un cer plin de beteala
si-n sclipiri de nestemate,
prin iscalitura rece
taina slovei dintr-o carte.
Pe-o aripa ce-i plapanda
tremura a ei finete
intr-o vorba nenascuta
care-ncet imi da binete.
Sub un timp far` de lumina
concurenta de secunde
pe o vorva incalcita
ce ma-ndeamna a raspunde.
Pribegite doruri ude stau
topite-n haine grele
langa inima aprinsa,
care plange de durere.
Si in mijlocul iubirii,
cand sarutul il cersesc,
ele se rotesc in juru-mi,
imediat ma parasesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu