Tu femeie pietre sacre-s
ai tai ochi si nimeni altul
nu va sti sa iti sarute
pielea ta precum cobaltul.
In a iernilor tacere
sa te scurgi din cer deodata
printre fulgerii cei de gheata
peste chip sa-mi cazi curata.
Si topinu-te s-aluneci
pe obraz pasin cu dor
buzle-mi o sa te prinda
sa te soarba incetisor.
Sa inmuguresti in mine
prea gingasa ca o floare
sa te ud la radacina
c-un suvoi de lacrimi rare.
Sa-mi aduni in suflet gustul
primaverilor cand norii
ti-au zambit si-n urma lor
au zambit la fel cocorii.
Si in zile-n care glasul
meu uita-va sa te-alinte
sa nu plangi ca eu din soare
raza voi cadea fierbinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu