Lasa-i codrului ragaz
ca sa-si cheme-n lumea lui
serile fermecatoare
frunzele cu par galbui.
Albul iernilor mirate
sa-i impodobeasca pleata
si in primaveri sirete
sa tot ploaie cu galeata.
Rosu soarelui in tihna
sa-l tot scarpine in barba
vantul sa-i presara-ncet
peste ochi doar flori de nalba.
Greierii sa-i cante-n noapte
numai cantece duioase
sa-l tot mangaie mereu
zanele cele frumoase.
Roua noptii mult prea calda
i se-asterne peste pleoape
si din ochi necontenit
ii curg lacrimi, ii curg ape.
Lasa-i codrului ragaz
sa se-mbete cu parfumul
florilor ce pan`la el
au impodobit tot drumul.
Numai noptile sa-l stie
ca avand ragaz a plans
pentr-o mica ciocarlie
si-al ei cantec ce s-a stins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu