Pe a codrului poteca,
dimineti de-a randu-n turma,
trece-n graba, tantos, cerbul,
ciutele pasesc din urma.
Stol de cantareti ai zilei
ii urmeaza pas cu pas,
peste-a codrului podoaba
rade soarele poznas.
Lin izvorul isi tot cheama,
musafirii sa se-adape,
fluturii orbiti de soare
cad neputinciosi in ape.
Norii albi, ca dupa ploaie,
hoinaresc si-n urma lor
cerul mandru isi arata
curcubeu multicolor.
Codrul isi cunoaste ceata
si potecile-si arata
curcubeu multicolor.
Codrul isi cunoaste ceata
si potecile-si arata
cerbului viteaz in lupta,
ciutelor cu ochi in fata.
Setea-si potolesc cu totii,
tot privind mereu in zare,
se intorc si-apoi grabiti
ei se pierd in departare.
Pe a codrului poteca,
am pasit si eu cu teama
si am stat ca sa ascult
valsul frunzelor de-arama...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu