Faceți căutări pe acest blog

vineri, 15 octombrie 2010

UNEI MUZE CE ODATA...

Multumita muzei mele
sunt asa de cunoscut
ca si luna dintre stele
mi-a cerut sa o sarut.

Norii ma ating in treacat
pan` si soarele ma stie
drumul vietii inchis cu lacat
s-a deschis deodata mie.

Mult mai mult visele mele-s
parca mai frumoase acum
flori la capatai din cele-s
mult mai pline de parfum.

Chiar si zorii diminetii
imi alinta dulce glasul
in splendoarea rece-a cetii
pe alei cat scutur pasul.

Multumita muzei mele
fetele ma napadesc
nu am timp sa stau cu ele
desi-n jurul meu roiesc.

Parca prins in poezie 
de o vraja necurata 
gandul meu e-o veselie
intr-o lume prea ciudata.

Fetele-mi zmabesc deodata
si ma-ntreb si eu acum
o iubire adevarata
parca n-o gasesti in drum.

Ce poznasa-i a mea minte
si-s tacut parca de-o vreme
ca indragostit cuminte
o sa cad intre dileme.

De deochi sa nu imi fie
nopti la rand am sa ma-nchin
o iubire pe vecie...
si un dor care sa-l tin.

Multumita muzei mele
negresit ma lecuiesc
ca orbit de doruri grele
vinovat inc-o iubesc.

Ca sa dus acum departe 
poate inspre alt poet
suferinda imi tot bate
amea inima in piept.

Si mi-i dor de nu se poate
ca mi-i draga pana-n sange
intre do nu se imparte
si-asta mult parca ma frange.

Si nu-i gand sa nu ma doara
si sa-mi prelungeasca chinul
peste-a vietii scurta sfoara
trece neindurator destinul.

Trista-i lumea, dar destinul
nemilos mai da din coate
am sa ma impotrivesc cu vinul
ca sa uit acu de toate.

Si de n-o sa imi ajunga
vin cat sa ma linistesc
dorul meu sa o strapunga
pe-acea muza ce-o iubesc.

Unei muze ce odata 
nu a vrut sa ma sarute
de iubire azi furata
am s-o rog ca sa ma uite.

Sa ma uite, sa ma uite
desi inca o ador
ca trecute, ca trecute-s
noptile pline de-amor.

Nu-i nimic sa ma convinga 
inapoi sa ma intorc
clipe triste par sa-nvinga
lacrimile sa nu curga.

Neatinsa a mea fiinta
suferinta sa mi-o sterg
in iubire umilinta
si in suflet aisberg.

Multumita muzei mele-s 
calator prin poezie
parasit acum ce grele-s 
noptile pentru vecie.

Desi vraja-i spulberata
iarasi ma patrinde chipul 
unei muze ce odata 
nu m-a sarutat cu timpul.

Niciun comentariu: