De toamna nu-mi mai este frica
cum mi-a fost pana mai ieri
cand te-asteptam fara risipa
plangand de dor in multe seri.
De toamna sunt iubiri razlete
inmarmurite de prigoana
frunzisurilor ce-or sa-nghete
de zana cea mai rece - iarna
Livid pamantul nu mai misca
si cerul e atat de crunt
bufonic rade o morisca
de toamna toate acum sunt.
De toamna marile iluzii
se-ascund prin poduri colbuite
si nori-si fac din nou infuzii
peste perechie indragostite
Cortegii funerare-n graba
de toamna fug acum de zor
si mortii plang de sub otava
inlantuiti la locul lor.
...........................................
sa-i deie toamnei iarasi slava.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu