O, dar vino si-mpleteste-mi a iuvirii dulci chmeare
cino sa-mi surazi din stele , sa raspund chemarii tale
si-ndolielnici ochii-mi rada numai la a ta privire
te iubesc si poate timpul ne va tine-n nemurire.
De te vei ascunde-n ganduri nestiute pana azi
te voi cauta prin visem sa m-astepti incet sa arzi
farmecul neprihanirii sa ne franga-ntr-un suspin
ce-i mai drag pe asta lume decat chipul tau divin.
Leac si dor imi sunt deodata insisi ochii tai prea reci
c-as iubi poteci si drumuri pe oriunde ai sa treci
caci ador insingurat chiar si umbra-ti prea curata
glasul tau il strang in mine ca pe-o piatra nestemata.
Doar din rasu-ti cristalin obicei facut-am poate
te ador cum nici nu stiu tot mai mult parca din toate
doar sa-mi spui si zorii zilei ti-i aduc sclipind deodata
luna trista voi rapi-o de indata ce se-arata.
Ca nu-i nimei sa m-alinte precum vorba ta duioasa
doar ce pleci si peste mine mii de ganduri reci m-apasa
hoinar al noptii si zile-ntregi mai astept a ta chemare
leac mi-i chipul tau blajin si sarutul gurii tale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu