Iar se zguduie pamantul
de amar si-n consecinta
florilor le cad petale
si tot plang in neputinta.
Norii de metal in fuga
tuciurii se-aliniaza
plopii speriati in ruga
plang intr-una si ofteaza.
Ropotul de dimineata
straveziu si cald se-arata
picaturi, teama si gheata
cad acuma dintr-odata.
Cerul parca de-ametist
si-a inchis iar portile
trece-un fulger rosu, trist
sa-si aprinda tortile.
Ce tristete-n lumea larga
neputinta de o zi
suntem impreuna draga
mintile a ne suci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu