Si plang si copacii si plang si suspin
ca noaptea e trista si-n suflet nu-i soare
sa curga din rana lumina putin
cum stele sa arda tacute in zare.
Si-i viata, si-i moarte si focu-i deplin
si toate in lume-s straine, desarte
si crude si repezi izvoare-n declin
vor trece-nrobite sa planga departe.
Si-i negru, si-i vanat amorul nascut
prin harpe iubirea aprinsa va curge
si cerul si noaptea mi-ascund un sarut
si totul in jur se pierde, se scurge.
Un vifor e viata, un demon e dorul
cortegiu de piatra e-un gand ratacit
se sfarma-n funinge spre stele amorul
si diavolul pare de-acum ispasit.
Si-s albe castele in vise de roua
si-s fluturi in ceata in seri prea tarzii
mi-s pasii prea repezi prin iarba - si ploua
pustiu sunt in mine, pustiu... caci nu vii.
Si plang zburatorii lipsiti de iubire
inchisi dupa gratii de lacrimi si dor
si plang si copacii cazuti in sfintire
mireasma lor calda va fierbe usor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu