Amurg de toamna peste lume
cu vant si ploi in mintea mea
veni-va-ncet sa ne cunune
a frunzelor culoare grea.
Albastru spintecat al noptii
sa ne sugrume cu fiori
sa vina norii iar cu totii
cu vin sa ploua pana-n zori.
Noian de spaime ratacite
rotise-vor necontenit
aripi de pasare grabite
sa ne arunce-n infinit.
Scantei de luna de-acum plina
sa ne gaseasca-mbratisati
destinu-n palme sa ne tina
ca suntem parca mai curati.
Lumina ochilor tai pare
prea sclipitoare peste bolta
in piept o inima tresare
caci dorul iarasi se revolta.
Sarmanul dor e-atat de rece
demult asa nu a mai fost
caci chipul azi nu mai trece
drumul iubirii e anost.
Tristete neagra uraciune
ce mult in suflet vei sedea
amurg de toamna e in lume
cu vant si ploi in mintea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu