E noapte...rece si e frig
la cimitirul de pe deal
si mortii intre ei se trig
macabru, vesnic, colosal.
Nevolnic, timpul se mai scurge
printre mormintele de lut
blestemul clipelor se frange
pe chipul lor atat de slut.
Rupand din neagra lor faptura
pamantul galben sa-i cunune...
caci iarba le-au crescut in gura
tomnatice priviri nebune.
E frig, cosciugele-nghetate
nu par a dainui pe veci
se strang si trupuri ne-ntrupate
sunt palide si-atat de reci.
In cripta var se dezlipeste
de pe peretii umezi, goi
sunt morti cu totii si paleste
o noapte plina de noroi.
Livide chipuri dorm uitate
aici pe dealul plin de nuci
nici luna n-o sa se arate
sa lumineze drum prin cruci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu