PACE

E limpede vazduhul si-n tot cuprinsul lui
trec ingerii in cete, cu mantii albastrui
trec fluturii grabiti, bolnavi de-atata zambet
parca lipiti pe flori, adorm rapusi de umblet.

Trec diminetii ciudate insomnii 
trec fosnetele unor frumoase papadii
grabite adieri de-aseara ramolite
se pierd printre crengute de roua istovite.

E pace dintr-odata si in jur e veselie
pe cer in cercuri vin cocori din pribegie
si-n cantul lor de jale mi te-amintesc deodata
un chip plin de sclipire, duioasa si curata.

Azi nu mai treci cuminte cu roua in picioare
si rasu-ti cristalin nu-l mai aud in zare
si-s singur parca-n lume si-s parca al nimanui
ce-amar imi este gandul si dorul meu tehui.

Ce trist destin se-ncheaga prin vastul univers
grabit inspre iubire sa planga al meu vers
se-ntinde noaptea-n graba si parca nu mai tace
o bufnita ce canta atat de trsit si-i pace.