Leagana-ma, vand de toamna
ca sa nu mai stiu de mine
din atatea doruri multe
mi-au ramas asa putine
Leagana-ma fara mila
peste cerul de-ametist
c-am iubit dulce copila
ea-i departe - eu sunt trist.
Si ma du pe-a tale drumuri
peste florile din crang
unde-am asteptat iubirea
ca in brate sa o strang.
Si m-arunca iar in vale
pe sub noptile albastre
trece luna, se pravale
peste chipurile noastre.
De-ar mai fi sa cer tacere
ca iubirea sa nu piara
leagana-ma vandt de toamna
dor in cale sa-mi tresara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu