Mult mov...o toamna...ce fustrare
noian de triste regasiri
iubito strange-ma mai tare
sa nu ma pierd in amintiri.
Acolo sus pe cerul orb
incet se-aduna nori de ploaie
pe chip eu picaturi iti sorb
usor sa nu-ti las vanataie.
Amor de toamna se rasfrange
prin cimitire si capele
un clopot suna parca plange
de dorul unei cucuvele.
Intram iubito in cetate
nu-i nimeni, singuri si inerti
se lasa seara-n alta parte
te-am sarutat de-acum ma ierti!
Culori de toamna repictata
in gri, in mov si chiar verde
a fost atunci...a fost odata
ceva frumos ce nu se pierde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu