DE VARA

De vara aurul din soare
s-a risipit printre gradini
l-or strange fluturii din zare
strapunsi de florile cu spini.

Toiagul zilelor murdare
ragaz al lunii desucheate
sa para-n zambet si culoare
cu dimineti prea indigate.

Dezamatul orelor de-amiaza
sa rada vad spre infinit
rombodoiala vreme treaza
sa ma subjuge negresit.

Desertaciuni trec fara grija
sa-nece timpul solitar
sarmane clipe iarasi mija
pe drumuri albe in zadar.

Tacuta liniste barbara
destainuit amor creol
nebunii grauri cum de-aflara
au ras de vara toti in stol.

Smintita vara solitara. 

DE TOAMNA

De toamna nu-mi mai este frica
cum mi-a fost pana mai ieri
cand te-asteptam fara risipa 
plangand de dor in multe seri.

De toamna sunt iubiri razlete
inmarmurite de prigoana
frunzisurilor ce-or sa-nghete
de zana cea mai rece - iarna

Livid pamantul nu mai misca 
si cerul e atat de crunt 
bufonic rade o morisca 
de toamna toate acum sunt.

De toamna marile iluzii
se-ascund prin poduri colbuite
si nori-si fac din nou infuzii
peste perechie indragostite

Cortegii funerare-n graba
de toamna fug acum de zor
si mortii plang de sub otava
inlantuiti la locul lor.
...........................................
sa-i deie toamnei iarasi slava.

MIMOZA

Mimoza in iubire esti...
te superi des si in surdina
eu in genunchi print din povesti
iti cer iertare fara vina.

Si tu m-alungi asa de rece
si tot tu inapoi ma chemi 
ca supararea nu imi trece
c-o sa ma pierzi, ce mult te temi.

Eu des zambesc, sa nu te supar 
tu nu-mi zambesti si sunt tacut
m-am saturat - nu te mai sufar
si-abia am zis ca mi-a trecut.

Si uite-asa in valul vietii 
iubirele imi sunt prea grele
sarutul lor e-un sol al ghetii
mimoza esti in toate cele!...


Divine clipe ma cuprinda
de dor sa-ti daruiesc o roza
tristetea ta nu ma surpinda
ca-n toate cele esti mimoza.

FRIG

E noapte...rece si e frig
la cimitirul de pe deal
si mortii intre ei se trig
macabru, vesnic, colosal.

Nevolnic, timpul se mai scurge
printre mormintele de lut 
blestemul clipelor se frange
pe chipul lor atat de slut.

Rupand din neagra lor faptura
pamantul galben sa-i cunune...
caci iarba le-au crescut in gura
tomnatice priviri nebune.

E frig, cosciugele-nghetate
nu par a dainui pe veci 
se strang si trupuri ne-ntrupate
sunt palide si-atat de reci.

In cripta var se dezlipeste
de pe peretii umezi, goi 
sunt morti cu totii si paleste
o noapte plina de noroi.

Livide chipuri dorm uitate
aici pe dealul plin de nuci
nici luna n-o sa se arate 
sa lumineze drum prin cruci.

A.D.N.

Sa ma lupt cu nu stiu cine
sa ma-ndop cu nu stiu ce
atat timp cat imi e bine
nu-mi fac grji de a.d.n.

Sa mai scriu vreo trei catrene
sa mai dorm poate vreun ceas
m-as topi iar prin dileme
cu iubiri de bun ramas

Lant trohaic printre muze
sa ma tamaieze-ntr-una
vor veni nori sa m-acuze
c-am zambit iar inspre una.

Sunt pe-o mare travestita
in deriva cu-a mea pluta 
ea-mi vorbi indragostita
eu fugi ca era sluta.
.......................................
Cateodata peste mine 
reci iubiri se frang si ce
daca-n serile cu tine
am sa plang fara -ADN.

NE DESPART

Ne despart un miliard de secunde muribunde 
ce-or naste imediat viata ca sa ne inunde
glumele rastalmacite ale unor oameni cheie
m-au privat de tot ce simt pentru-o tanara femeie.

De-s atingeri imerfecte ochii lor arunca ura
guri de musuroi nascute peste noapte-n bautura
glasul lor revarsa fiere printre clipele frumoase
ingamfati te urmaresc cu priviri atat de groase.

De te-arati indragostit cand iubirea-ti bate-n poarta
te alunga cu restrictii si povete despre soarta
si te-nchid in ziduri stramte de ideii demult trecute
nu ai voie s-o iubesti si nici ea sa te sarute.

Ne despart poteci batute arse in cuptorul vietii 
de aceleasi chipuri care se ascund de frica cetii
firea lor deloc schimbata galbena precum nisipul
a ramas mereu aceeasi desi mult schimbat li-i chipul.


Ne desparte timpul care nici nu cred c-ar fi putut
ca-mpreuna in iubire poate sa ne fi nascut
te-as fi intalnit de-a lungul unor primaveri patate
si in drumul meu spre tine as fi strans stelele toate.


Pe-a iubirii lunga scara urci si tu increzator
tanar esti cu ochi de vultur, iute-n vorba si picor
ai si-o inima in piept ce-ti dicteaza arzatoare
ca indragostit deodata te-au urca pana la soare.


Te ridici nehotarat cu iubirea-n buzunare
nu cumba aceeasi soarta a avut-o fiecare
si-atunci ce atata ura pentr-o dragoste mai mica
de ce celor fara vise le tot este-atata frica...


Nu e zambet sa nu-ti placa, nu e zi sa nu te cheme
spre iubiri nevinovate prea cusute cu dileme
si te-mping doruri grabite si te-arunci la intamplare
unde apa-i mai adanca, unde-i dragostea mai mare.


Nu gandesti, ba chiar mai mult parca nici n-ai vrea sa stii
cand o vezi asa frumoasa cu suras ca de copii
si-ai vrea s-o atingi cu ochii tai scaldati acum de roua
ea sa te alinte-ntr-una cu manutele-amandoua.


Dar nu-i chip, nici indurare de la cei fara iubire
ca pasind pe cai ascunse tu starnesti nenorocire
si se-aduna fara inimi sa porneasca un razboi 
reci priviri taioase vorbe te arunca inapoi.


Desi nu esti vinovat ti se-arunca-n carca vina
c-ai fi tu parca-ntuneric, cand de fapt ei sunt lumina 
un suras de primavara o pedeapsa li se pare
clarul lunii adormite o nenorocire-n zare.


Vantul toamnei streang li-i parca peste amintiri de-o viata
ei cei fara de speranta cu privirile de gheata
nu mai cred si poate nici nu vor ca sa o faca 
doar iubirea ar putea sa le schimbe viata toata.


Tu indragostit cu ravna vii si azi la intalnire
ei mai tristi ca nicodata parca si-au iesit din fire
si nu pot s-asculte glasul unei dragoste fecunde
insesibili la iubire vor in ura a se ascunde.


Dar zambindu-le ironic sa le faci un semn din ochi 
ei mustrati de-asa-ndrazneala o sa-ti sape mii de gropi
sa nu cazi la indoiala caci iubind te-nalti la stele
lasa gropile deoparte singuri vor cadea in ele.

SA-MI SPUI

Sa-mi spui tu de ce albasrul
noptilor ce m-au atins
nu ma mai alinta-n soapte
nu ma mai alinta-n soapte
nu mai e atat de-aprins.

Sa-mi spui tu de ce sarutul
dulce nu mai e deodata
ce frumos a fost trecutul
cand iubeam doi ochi de fata.

De ce lacrimi mult amare
izvorasc din ochi-mi reci
de ce tot privind in zare
mai astept si azi sa treci.

Tu sa-mi spui de ce iubirea
s-a topit si nu mai este
ochii nu mai au sclipirea
unor zane din poveste.

Si-am tot plans de-asa ruptura
si-am varsat lacrimi suvoi
ne-am inepartat si-i ura
sa-mi spui tu de ce chiar noi?

CA MAINE

Ca maine vom dormi prin negre
inghesuite reci sicrie 
la capatai mereu de veghe 
va plange-o toamna prea salcie.

Ca maine-n cripta cea de gheata
din crestet muguri pe vecie 
atinsi usor sa prinda viata
de-o primavara timpurie.

Si doar lumina trisa-a lunii
ne cada pe mormantul moale
noi sa visam - si ca paganii 
inlantuiti sa-ti dorm in poale.

Dar ne-om topi in intuneric 
sortiti am fost sa ne iubim 
sub clarul lunii iar feeric 
iubit-o stransi sa ne privim.

Salbatic vant de primavara
ne suiere cu iz de mir
noi sa dormim ca trist pe-afara
trec norii peste cimitir.

VIS PAGAN

Iubito intr-un vis pagan
mireasa te-am chemat in noapte 
nu am stiut atunci ca poate
o sa ma-alungi sa nu raman.

Cavernele intortocheate 
ale iubirii premature 
n-au apucat ca sa mai jure
si au cazut ingenuncheate.

Limbajul trupului ranit
involburat de-a ta privire 
se va schimba si-n devenire
va plange singur umilit.

Rabdarea e acum pedanta
ca nebunia unor clipe
ce dragoste sa se-nfiripe
cand tu nu-mi esti macar amanta.

Sa plangi, sa plang ce mai conteaza
cand dragostea e trecatoare
iubirile mai mor si-mi pare 
ca iar destinul se distreaza.

Se frang in inima suspine 
caci picur lacrimi de amor 
si ochii mi se-nchid usor 
doar poate n-au uita de mine.

Colind in vis gandind la tine
rapus incet de voluptate
si sufra ca esti prea departe
caci triste vremuri vin spre mine.

Iubito intr-un vis pagan
am sa te-astept neinduplecat
sa nu mai plangi ca n-am plecat
 sa ma saruti ca mai raman,


Iubito intr-un vis pagan...

SA-MI CANTI

Sa-mi canti... oh, muza, cand la masa
am sa m-asez pentru a scrie
caci mult se iubesc si rau m-apasa
un dor cazut spre vesnicie.

Sa-mi canti oh, muza nopti de-a randul
sa nu mai mor cate putin
spre tine-mi zboara iarasi gandul
si-i pln amorul de venin.

Cum muza oachesa mai plangi 
de dor parca furata...
cu cantul tau o sa mai frangi
si te cutremuri toata.

Orbit de dor sunt fara tine...
ce poate fi mai trist sub soare
de-un chip sa nu ai parte?
...............................................
ce leac sa fie pentru mine...
si cantecul tau ce mult ma doare
dar canta mai departe.

NEPUTINTA

Iar se zguduie pamantul
de amar si-n consecinta
florilor le cad petale
si tot plang in neputinta.

Norii de metal in fuga
tuciurii se-aliniaza
plopii speriati in ruga
plang intr-una si ofteaza.

Ropotul de dimineata 
straveziu si cald se-arata
picaturi, teama si gheata
cad acuma dintr-odata.

Cerul parca de-ametist
si-a inchis iar portile 
trece-un fulger rosu, trist
sa-si aprinda tortile.

Ce tristete-n lumea larga
neputinta de o zi 
suntem impreuna draga
mintile a ne suci.

PE TROTUAR

Pe trotuar trec mii de fete
inlantuite spre iubire
vorbesc in soapta si razlete
ocheade-si vand spre amagire.

Lascive ganduri se-ntretaie
ca un torent prea franjurat
si vocea grabnic li se-nmoaie
caci totul e adjudecat.

Tomnatice idile ude
pe trotuar se fauresc
atingeri moi atat de crude
o noua dragoste zidesc.

Tarziu se lasa seara muta
printre castanii zbuciumati
de-amar si florile stranuta
pe chipul celor rusinati.

Multimea azi grabita parca
soseste rece si-n zadar
trec palizi anii tineretii
tusind usor pe trotuar.

POD

Tu trecator visand departe
ti-apasa amarul peste frunte
si intre zi si noapte-i punte
si-un pod e viata inspre moarte.

Si vor veni schimbari marunte
sa-ti stearga a ta culoare pala
si-or sa te uite cum uitara
pe toti acei de mai-nainte.


O jale te-a cuprins deodata 
si-ncerci sa fugi fara scapare
ce-i viata - poate o culoare
pe cer de curcubeu uitata.

Un drum de ceara peste toate
viclean si subred se ascunde
tu trecator visand departe
cu grija sa pasesti pe punte.

NEVINOVATA

Mai astept si-acum in umbra
unor amintiri de-odata
si-ntalnindu-te prin lume
sa pledezi nevinovata.

Si ca ieri cand te-am pierdut
sa incerci s-arunci furtuna
peste chipu-mi abatut
de-atunci intotdeauna

Linistit precum e vantul
peste noptile de vara 
eu tacut precum tacutul
tu sa plangi - sa nu ma doara.

Si cazuti la invoiala 
ca nu ne vom mai vedea 
eu sa plec si-n suflet goala
tu sa plangi in urma mea.

CALATOR

Sa nu ma uiti ca ti-am fost umbra
sa nu m-alungi ca ti-am fost dor
pe-a vietii cale mult prea sumbra
sunt iarasi tristul calator.


Voios la chip, dar negru-n suflet
iar m-amagesc cu amintiri 
destinul uracios in ranjet
m-a tot tradat cu uneltiri.


Si mult mi-e dor acum de tine
si-as vrea in brate sa te strang
nu-i dragoste in intregime
si zile-n care sa nu plang.


Iubindu-te nu mi-e usor
cand totu-n jur e ravasit
sunt iarasi tristul calator 
pe drumuri fara de sfarsit.

PACE

E limpede vazduhul si-n tot cuprinsul lui
trec ingerii in cete, cu mantii albastrui
trec fluturii grabiti, bolnavi de-atata zambet
parca lipiti pe flori, adorm rapusi de umblet.

Trec diminetii ciudate insomnii 
trec fosnetele unor frumoase papadii
grabite adieri de-aseara ramolite
se pierd printre crengute de roua istovite.

E pace dintr-odata si in jur e veselie
pe cer in cercuri vin cocori din pribegie
si-n cantul lor de jale mi te-amintesc deodata
un chip plin de sclipire, duioasa si curata.

Azi nu mai treci cuminte cu roua in picioare
si rasu-ti cristalin nu-l mai aud in zare
si-s singur parca-n lume si-s parca al nimanui
ce-amar imi este gandul si dorul meu tehui.

Ce trist destin se-ncheaga prin vastul univers
grabit inspre iubire sa planga al meu vers
se-ntinde noaptea-n graba si parca nu mai tace
o bufnita ce canta atat de trsit si-i pace.

PE STRAZI PUSTII

Pe strazi pustii cad frunze moarte
parca-ntr-un dans atat de scurt
si numai vantu-o sa le poarte
intr-un cortegiu prea marunt.

E toamna-n jur si-amaraciune
pe cer gramezi de nori se-adun
nevinovate flori in plecaciune 
de-acum napastuite se supun.

Cuprinsi de-o panica prea rece
frumosii tei de asta vara
privirea grea or sa si-o-nchege
ca sunt ucisi de toamna iara.

Morbide vanatai pe bolta
de o cruzime medievala
batai de gong nu mai suporta 
spre zile ce se-njughiara.

Perfid un gand de bunatate 
nemangaiat si descompus
se va-nchina cu rautate
spre vechi iubiri ce s-au tot dus.

E rece-n jur, si-n suflet rece
cum nimeni poate n-o sa creada
peste-orizonturi toamna trece
mereu urata si nomada.

Iubiri aduse in robie
pe-o cale neadevarata
ca mutilat pentru vecie
sa nu mai pot iubi vreodata.

Se pierd atatea clipe-n lanturi 
in adieri de plopi departe
un sanctuar grotesc prin santuri 
crucificate frunze moarte.

Se-arata luna iar plapanda
peste norii ce in ura
prin campia sangeranda
au ucis orice faptura.

Toamna-si pierde umbletul
printre dimineti pagane
ce-or sa-si vanda sufletul
noptilor de-acum stapane.

Ma alunga vremea-n casa
si ma-nchid intr-o tristete
nimanui nu ii mai pasa
ca iubirile-or sa-nghete.

Pe strazi pustii pasesc cu teama
strivite-s frunzele patate
un vant hoinar parca le cheama
si trist le duce mai departe.

NEBUNIE

Mi-e prieten vinu-n asta noapte?...
nici eu nu stiu caci parasit
am sa ma inchid in negre soapte 
sa nu mai plang indragostit.

Ce bun e vinul caci m-arunca
departe ca sa uit de tine  
si ochii tai ca de naluca
sa nu sclipeasca iar spre mine.

Si nu doresc decat o clipa
sa ma amestesc cu finetea 
licorii care cu risipa...
ce multi si-au alungat tristetea.

Ce dulce-i viata deodata
ce dulce esti chiar de-ai plecat
mai mult de-atat as vrea sa poata
licoarea asta c-ai trisat.

E-o nebunie-n mine negresit
ca-n juru-mi totul se sfarama
tu ai plecat si-nebunit
eu socotesc licoarea buna.

Nici pica nu-ti mai port caci timpul
spre eterne despartiri ma-mpinge
azi te-am tradat si eu in schimbul
unor priviri ce nu s-or stinge.

FERMECAT

Ce de poezii s-or naste
poate-n asta dimineata
fermecat de-a ta venire
si-al tau chip ce ma ingheata.

Ce de versuri de iubire 
peste ganduri ravasite
nu-i nimic c-ai fost departe
te-am avut mereu in minte.

Si frumoasa azi in cale 
mi-ai venit si n-am stiu 
de ce noptile murdare
dintr-odata mi-au placut.

Legea firii grea se pare 
s-a oprit ca sa ma certe
am s-o rog sa-mi dea culoare
ochii tai ca sa ma ierte.

Ca nisipul peste zare 
se farama-a mea faptura
va voi din departare
sa-ti sarute a ta gura.

Ploua in iubirea noastra
cu argint curat si stropi
peste zarea mult albastra
sa ne curga peste ochi.

Ce de poezii s-or naste 
poate chiar in asta seara
fermecat de-a ta privire
care mult ma infioara.

GRABIT

Grabit in noptile de vara 
sa prind in palme nemurirea
eu n-am stiut ca fericirea
de la-nceput nu e amara.

Pornit spre o iubire mare 
atins pe chip de-asa roseata
nu am stiut ca sunt de gheata 
iubirile frematatoare.

Nu am crezut ca la-ntamplare
nu voi gasi suflet-pereche
atins de o iubire veche
sa cad in patimi colosale.

Se aprind luceferii-n culoare
eu hoinaresc prin nopti tarzii
te mai astept si de-o sa vii 
cu flori iti voi iesi in cale.

S-alung amarul cel din mine
ca impreuna iar sa fim
pe veci de-acum sa ne iubim
nemuritori eu si cu tine.

Grabit in noptile de vara
sa-ti prind a chipului privire
eu n-am stiut ca o iubire
asa de mult o sa ma doara.

AMURG DE TOAMNA

Amurg de toamna peste lume
cu vant si ploi in mintea mea
veni-va-ncet sa ne cunune
a frunzelor culoare grea.

Albastru spintecat al noptii
sa ne sugrume cu fiori
sa vina norii iar cu totii
cu vin sa ploua pana-n zori.

Noian de spaime ratacite
rotise-vor necontenit
aripi de pasare grabite
sa ne arunce-n infinit.


Scantei de luna de-acum plina
sa ne gaseasca-mbratisati
destinu-n palme sa ne tina
ca suntem parca mai curati.


Lumina ochilor tai pare
prea sclipitoare peste bolta
in piept o inima tresare
caci dorul iarasi se revolta.


Sarmanul dor e-atat de rece
demult asa nu a mai fost
caci chipul azi nu mai trece
drumul iubirii e anost.


Tristete neagra uraciune
ce mult in suflet vei sedea
amurg de toamna e in lume
cu vant si ploi in mintea mea.

SCHIMBAT

Ce marunt mai ploua-n lume
si prin gandurile mele 
c-ai plecat doar o minune
m-ar scapa de chinuri grele.

Si sunt triste fara tine
toate noptile ce-odata
se-aprindeau doar pentru mine 
sa nu pleci nesarutata.

Azi mi-e dor de chipul care
visele mi-a implinit
cu flori albe la culoare
de-am ramas  indragostit.

Lungi sunt anii asptetarii
lasa-i ca sa fie lungi 
prada o sa cad mustrarii
ca sa nu ma mai alungi.

De-o sa te intorci impinsa
de un dor nevinovat
tu sa ma saruti si-nvinsa
sa ma crezi ca m-am schimbat.

ZDROBIT

Noaptea-si varsa aprig lacrimi
de iubire vars si eu...
si zdorbit mereu in patimi
sa te uit mi-e-atat de greu.

Roadele gandirii noastre 
ne-au pecetluit simtirea
cu priviri din cele-albastre
noi ne-am cimentat iubirea.

Adancit mereu in suflet 
farmecul zilelor scurte
ne-atins din nou in cuget 
cu priviri asa de multe.

Strigat de iubire suna
peste-a vremii adiere
sa ramanem impreuna
neincetat eu iti voi cere.

Lasa-ma sa te ador cu soapte
prea aprins te-oi mangaia
te iubesc cum nu se poate 
sa iubesti pe cineva

Parca ochii nostri-n graba
ne-au atras plini de iubire
caci glumind fara zabava
azi nu ne venim in fire.

Nopatea lacrimi varsa-ntr-una
neincetat varsam si noi
te-am atins si numai luna
a sclipit pentru-amandoi.

AM SA-TI SARUT

O sa-mi adun, o sa-mi adun
iubirea neincetat sa-ti coase
dulceata clipelor sa-ti pun
pe taina zilelor frumoase.

O iie de amor mai noua
sa te atinga neincetat
sa-ti fie cald cand o sa ploua
si sa nu plangi cat sunt plecat.

Si-am sa-ti aduc, am sa-ti aduc
splendoarea florilor de crin
amarul frunzelor de nuc
sa ma-ndragesti si tu putin.

Si-am sa-ti sarut, am sa-ti sarut
a ta gurita-n nopti tarzii
c-atatea zile am zacut
si mult am plans pana sa vii.

O clipa de iubire-n sufelt
si-un zambet mic fara sa stii
ma voi trezi ca dintr-un vuiet 
si te-oi alege dintre mii.

Sa nu mai pleci, sa nu mai pleci
de-atata dor sa nu fiu trist
mereu sa treci, mereu sa treci
ca mai exist, ca mai exist.

UNEI MUZE CE ODATA...

Multumita muzei mele
sunt asa de cunoscut
ca si luna dintre stele
mi-a cerut sa o sarut.

Norii ma ating in treacat
pan` si soarele ma stie
drumul vietii inchis cu lacat
s-a deschis deodata mie.

Mult mai mult visele mele-s
parca mai frumoase acum
flori la capatai din cele-s
mult mai pline de parfum.

Chiar si zorii diminetii
imi alinta dulce glasul
in splendoarea rece-a cetii
pe alei cat scutur pasul.

Multumita muzei mele
fetele ma napadesc
nu am timp sa stau cu ele
desi-n jurul meu roiesc.

Parca prins in poezie 
de o vraja necurata 
gandul meu e-o veselie
intr-o lume prea ciudata.

Fetele-mi zmabesc deodata
si ma-ntreb si eu acum
o iubire adevarata
parca n-o gasesti in drum.

Ce poznasa-i a mea minte
si-s tacut parca de-o vreme
ca indragostit cuminte
o sa cad intre dileme.

De deochi sa nu imi fie
nopti la rand am sa ma-nchin
o iubire pe vecie...
si un dor care sa-l tin.

Multumita muzei mele
negresit ma lecuiesc
ca orbit de doruri grele
vinovat inc-o iubesc.

Ca sa dus acum departe 
poate inspre alt poet
suferinda imi tot bate
amea inima in piept.

Si mi-i dor de nu se poate
ca mi-i draga pana-n sange
intre do nu se imparte
si-asta mult parca ma frange.

Si nu-i gand sa nu ma doara
si sa-mi prelungeasca chinul
peste-a vietii scurta sfoara
trece neindurator destinul.

Trista-i lumea, dar destinul
nemilos mai da din coate
am sa ma impotrivesc cu vinul
ca sa uit acu de toate.

Si de n-o sa imi ajunga
vin cat sa ma linistesc
dorul meu sa o strapunga
pe-acea muza ce-o iubesc.

Unei muze ce odata 
nu a vrut sa ma sarute
de iubire azi furata
am s-o rog ca sa ma uite.

Sa ma uite, sa ma uite
desi inca o ador
ca trecute, ca trecute-s
noptile pline de-amor.

Nu-i nimic sa ma convinga 
inapoi sa ma intorc
clipe triste par sa-nvinga
lacrimile sa nu curga.

Neatinsa a mea fiinta
suferinta sa mi-o sterg
in iubire umilinta
si in suflet aisberg.

Multumita muzei mele-s 
calator prin poezie
parasit acum ce grele-s 
noptile pentru vecie.

Desi vraja-i spulberata
iarasi ma patrinde chipul 
unei muze ce odata 
nu m-a sarutat cu timpul.

STRAIN

Sa-mi fii tu oare cea aleasa
sa-mi fii tu oare cea dintai
ca frunza toamnei esti culeasa
cu dorul meu sa te mangai

Tu lacrimile-mi sa le ceri 
la nesfarsit chipu-mi sa planga 
ca-ndragostit abia de ieri 
a noastre maini sa se atinga.

Dar n-ai dorit nici mangaierea
nici zambetul unui strain
si dorul meu ca adierea
ma parasi intr-un suspin.

Nu am acum nici-o-ndoiala
nu m-ai iubit de la-nceput...
ca ochii tai ma inspirara
nu pot sa mint dar a trecut.

Sa-mi fii tu oare acea muza
ce-am s-o sarut in nopti tarzii...
ca te iubesc toti ma acuza
eu am sa plec, tu sa ramai.

ATAT

Atat de moale si suava
atat de dulce si cuminte
precum o dragoste ce-n graba
a tresarit fara cuvinte.

Atat de alba la culoare
si-atat de mladioasa-n mers
un curcubeu ce peste zare
de ani de zile nu s-a sters.

Si ce frumoasa doar atat
ca-ndragostit nevinovat
de patimi noptile tarat
sa o urmez tot mai curat.

Ce ochi frumosi ce chip de zana
fermecatoare si plapanda 
ca-n noptile cu luna plina
ea dintre stele sa-mi surada.

Un dor nebun parca ma-mpinge
sa recunosc ca o iubesc
degeaba inimioara-mi plange
deloc cuvinte nu gasesc.

O zi s-o pot iubi cu teama 
mi-ar fi de-ajuns pe-o vesnicie
azi ochii mei plangand o cheama
o zi macar dintre o mie.

STII BINE...

Dintr-un mister nedeslusit
plutind pe-o raza de minune
un inger bun mi s-a ivit
caci inger esti!!! stii bine...


Dorind al sortii curs sa-ndrept
as vrea sa tii la mine
la infinit nu pot s-astept
dar am s-astept!!


Frumosi-ti ochi ce ma privesc
nu par nimic a spune
si-ncet, treptat, ma-nebunesc
ai sa ma uiti! stii bine...


Cum as putea sa ma opresc
de a gandi la tine
in vis te  vad si ma-nrosesc
caci m-ai vrajit! stii bine...


De-ar fi sa-mi ceri ca sa orbesc
sa nu mai pot privi la tine
cu ce alti ochi sa m-amagesc
cu ochii tai! stii bine...


Si de va fi totul in zadar
eu voi pleca, dar oare cine
iti va pune inima pe jar 
cu-n cantec trist. stii bine...

CAND

Cand m-aprind de dor, nu-i cale
sa ma-ntorc din drum, sa plang
credincios iubirii tale
fara tine-am sa ma frang.

Multi fiori tacuti se-aduna
iar sa-mi faca viata iad
nu e noapte fara luna
nici tristeti unde sa cad.

Nu e gand fara oacate
cand la tine sa gandesc
si-ntr-o zi le-adun pe toate
si-asta doar ca te iubesc.

Dar tu slor de gheata-n noapte
nu mai stii sa ma sculti
ale mele triste soapte
tu incearca sa le uiti.

Azi m-aprind de dor si-i bine
caci nu mai astept sa vii
nu-mi mai amintesc de tine
nici de noptile tarzii.

POATE

Poate-s nebun ca te iubesc
si poate-i rau ca te ador
ca-s trist, e poate nefiresc
ca plang, e poate prea usor.

Ca te sarut, e poate mult
ca ma saruti, e-asa putin

ca dorul sincer mi-l ascult
la tine poate e ca tin.

Ca te visez, e farmec poate
ca ma visezi, ce poate fi
nu-i chipul tau sa se arate
nu-i chip sa stau mai mult de-o zi.

DE POTI

De poti, mai lasa-ma sa-ti ies in cale
de vrei, mai lasa-ma sa te ador
de stii arunca-ti ochii-n zare
de uiti, am sa te-ating cu dor,

De pleci, sa nu mai uiti vreodata
de dor, te rog sa mai ramai
de plangi, sa ma astepti curata
de dragul tau sa te mangai.

De poti aminte sa-ti aduci
de noi si ce a fost odata
de-ai sti ca te-am iubit atunci
de vrei, am sa raman de-ndata.

MAI BUN

Sunt mai bun pe zi ce trece
si mai trsit printre cei tristi
sunt mai cald cand totu-i rece
si-astea toate ca existi.

Mai curat ma simt deodata
mai tacut printre tacuti
dintr-o data tu curata
te-ai oprit sa ma saruti.

Eu supus dorintei tale
nu ma-mpotrivesc si parca
gura ta fermecatoare
cu ardoare ma incearca.

N-am de-ales, si-ti dau dreptate
sa ma-mpotrivesc, n-am cum
ne alunga ploi  curate
cand ne sarutam in drum.

ETERN

Sa te pot iubi etern
prea putin parca ar fi
anii clipele isi cern
peste-un vis ce va muri.

Sa te pot atinge, zana
veacul ora ar parea
plin de ura timpu-ngana
sa ne-ascundem undeva.

Sa fugim nemuritori
de-asta lume rece, trista
ne-om trezi plangand in zori
nemurirea nu exista.

Anii clipele isi cern
peste-un vis ce va muri
sa te pot iubi etern
prea putin parca ar fi.

Si prea scurta ar parea
vesnicia deodata
tu esti vesnicia mea
chiar de scurta se arata.

DAR LUNII...

Ciudat ma mai priveste luna
de cand noi doi ne-am sarutat
nu stiu ce-o fi, dar parca-ntruna
a plans sarmana si-a oftat.

Diseara n-o sa mai rasara
ce daca, noi tot vom veni
sub teiul `nalt ce ne-nfioara
plini de iubire ne-om zambi.

.............................................

Si azi cand dorul ne apasa
noi ne mai intalnim tacuti
dar lunii cred ca nu-i mai pasa
asa ca poti sa ma saruti.

LEAGANA-MA

Leagana-ma, vand de toamna
ca sa nu mai stiu de mine
din atatea doruri multe
mi-au ramas asa putine

Leagana-ma fara mila
peste cerul de-ametist
c-am iubit dulce copila
ea-i departe - eu sunt trist.

Si ma du pe-a tale drumuri
peste florile din crang
unde-am asteptat iubirea
ca in brate sa o strang.

Si m-arunca iar in vale
pe sub noptile albastre
trece luna, se pravale
peste chipurile noastre.

De-ar mai fi sa cer tacere
ca iubirea sa nu piara
leagana-ma vandt de toamna
dor in cale sa-mi tresara.

DESEORI

Eu deseori visez si unii
nu ma-nteleg de ce visez
de ce frumosul clar al lunii
in versuri triste il crestez.

Eu deseori soptesc si-mi pare
ca unii nu-nteleg ce spun
de ce cu-a noptii reci racoare
adeseori eu ma cunun.

Ca deseori in brate-mi strang
alaiul florilor curate
vezi unii nu-nteleg ca plang
adesea-n dimineti visate.

Doar tu, iubito, vrei sa-ti pese
si ma ranesti cu-al tau sarut
atins de-a tale soapte alese
eu doar adesea am tacut.

Eu deseori oftez si toate
tristetile-or sa ma raneasca
pe chipul meu ce inca poate
la nesfarsit sa te iubeasca.

Eu deseori ma tem ca poate
ma vei uita si negresit
in timp ce unii isi dau coate
ne-ntelegand ca te-am iubit.

Atunci m-ascund prin vise crude
si nu mai stiu a tresari
sarutul meu te va patrunde
adeseori fara a sti.

NIMENI

Te vad cum nimeni nu te vede
te simt cum nimeni n-ar putea
te vreau cum nici macar n-ai crede
tu -- iarna, eu un fulg de nea.

Te-ador cum nimeni n-o sa poata
cum nimeni doar sa te mangai
iubesc a ta fiinta toata
sarutu-ti dulce cel dintai.

Te-astept cum nimeni nici nu stie
eu rasarit de soare-n zare
te caut si in pribegie
tu peste camp duioasa floare.

Atinge-ma cu al tau zambet
si voi pleca nestingherit
prea obosit de-atata umblet
sa-mi mangai dorul meu lihnit.

Revarsa-ti setea de iubire
spre mine cel secatuit
ne-atinga zorii cu-amagire
unul sprea altul am pornit.

Si ne vom intalni - minune
va fi atunci fara sa stiu
ingenuncheat cu plecaciune
voi plange ca am fost pustiu.

Alunga-mi negrele, amare
dorinte ce m-au bantuit
iubesc o stea din departare
cum nimeni poate n-a iubit.

DULCE

Vino iar de ma alinta
eu sa te privesc tacut
si sub clarul rece-al lunii
sa te farmece cu-n sarut.

Prea frumoasa tu ma strange
cu-ale tale brate mici
eu atins de-asa dorinta
sa nu mai ascult ce zici.

De departe, dintre nori
luna cred c-o sa ne vada
ai iubirii dulci fiori
peste noi duiosi sa cada.

Dulce, dulce, tot mai dulce
e al tau sarut si-mi pare
ca oriunde ma v-ajunge
dorul sarutarii tale.

CE DACA...

Ce daca ai plecat departe
eu n-am sa plang asa usor
sarutul tau daca mai poate
ma va imbolnavi de dor.

Ce data te-am pierdut in noapte
naluca rece -- zambitoare
privirea ta-i un lan de soapte
ca singur inca mai doare.

Si daca totusi n-ai sa vii
acolo unde-am tresarit
ce daca-n noptile tarzii
cu patima eu te-am iubit.

E vremea frunzelor sa cada
si-a gandurilor ce se sfarma
ce daca-n poala n-o sa-mi sada
frumosu-ti chip ca sa adoarma.

Ce daca iarasi nu mai sunt
acelasi dornic sa te-atinga
far` de iubire trist, carunt,
ce daca timpu--o sa ma stinga.

Pornit sa nu mai fiu cu tine
mi-e trist amorul si mi-e sec
un dor ce se-ascundea in mine
ce daca-n stele am sa plec...

SOARELE TOPIT SE SCURGE

Soarele topit se scurge
peste tot asa deodata
esti departe dar m-ajunge
dorul  ta, frumoasa fata.

Si incerc a ma ascunde
nu cumba a ma gasi
chipul tau iar ma patrunde
si imi cere-a te iubi.

N-o s-ascult de-a mea iubire
nici de-al meu dor prea tacut
vorba ta e amagire
prea siret al tau sarut.

O sa plang poate o vreme
si voi regreta nespus
dorul tau o sa ma cheme
sub al noptii greu apus.

LEAC

O, dar vino si-mpleteste-mi a iuvirii dulci chmeare
cino sa-mi surazi din stele , sa raspund chemarii tale
si-ndolielnici ochii-mi rada numai la a ta privire
te iubesc si poate timpul ne va tine-n nemurire.

De te vei ascunde-n ganduri nestiute pana azi
te voi cauta prin visem sa m-astepti incet sa arzi
farmecul neprihanirii sa ne franga-ntr-un suspin
ce-i mai drag pe asta lume decat chipul tau divin.

Leac si dor imi sunt deodata insisi ochii tai prea reci
c-as iubi poteci si drumuri pe oriunde ai sa treci
caci ador insingurat chiar si umbra-ti prea curata
glasul tau il strang in mine ca pe-o piatra nestemata.

Doar din rasu-ti cristalin obicei facut-am poate
te ador cum nici nu stiu tot mai mult parca din toate
doar sa-mi spui si zorii zilei ti-i aduc sclipind deodata
luna trista voi rapi-o de indata ce se-arata.

Ca nu-i nimei sa m-alinte precum vorba ta duioasa
doar ce pleci si peste mine mii de ganduri reci m-apasa
hoinar al noptii si zile-ntregi mai astept a ta chemare
leac mi-i chipul tau blajin si sarutul gurii tale.

O NOAPTE SI-O ZI

Aproape -- departe
oriunde ai fi
ce mult ne desparte
o noapte si-o zi.

Departe - aproape
oriunde mai esti
mi-s ochii in ape
cand tu ma privesti.

Aproape - departe
in seri prea tarzii
la mine sunt toate
dureri cand nu vii.

Departe - aproape
de-ai sti ca mi-e greu
destinu-o sa sape
o rana mereu.

Aproape mi-e teama
si-un vis ma-nfioara
departe ne cheama
un dor sa nu piara.

UNELE

De la soare pan` la luna
cate stele-amagitoare
peste nopate se aduna
sclipitoare...

De la luna pan` la soare
cate stele au sa vina
sa ne farmece in zare
cu lumina...

De la luna cu lumina
sclipitoare dinspre soare
roi de stele au sa vina
trecatoare...

De la soare pan` la luna
stelele amagitoare
sa ne farmece se-aduna
peste zare...

De la luna pan` la soare
de la soare pan` la luna
tot atatea stele-mi pare
ca se-aduna...

De la soare pan` la luna
stele multe cu lumina
numai unele se-aduna
ca sa vina...

SLABICIUNE

Esti departe - prea departe
unde esti, nuci nu mai stiu
amintirile mi-s toate
un drum negru si pustiu.

Esti pierduta printre stele
si-ndoiala nu incape
visele-mi nu ar fi grele
de-ai veni mult mai aproape.

Dar nu vii, caci nu se poate
esti o stea atat de sus
am gustat iubiri din toate
fara tine nimic nu-s.

Mai aprinde-te si azi
sa adorm visand la tine
stralucesti si-ncet imi arzi
toate dorurile-n mine.

Iar cand zorii se arata
si incearca-a ne desparte
eu te-as strange-n brate toata
dar departe esti - departe.

DE-O SA PLOUA

De-o sa curga peste lunci
ceata argintie rece
tu sa stii iubito atunci
pe la geam ca iti voi trece.

De-o sa ploua trist in noapte
tu sa stii ca am sa vin
si in par stelele toate
iti vor straluci putin.

Iar cand pasarile noptii
vor huli prezenta mea
eu tacut precum sunt hotii
dulce te voi saruta.

De nimic nu o sa fie
si de n-o sa vezi nimic
eu plecat in pribegie
tot ce voi visa un pic.

Sa nu plangi ca altadata
chiar de-n suflet ti-i venin
incet zorii se arata
nu mai plange. Am sa vin.

Stii tu...

Stii tu de ce cade luna
peste-adancuri sa se-adape,
de ce dorul meu intruna,
in piept parca nu incape...

De ce noptile tacute
inca mai astept sa vii
amintirele-s pierdute
de ce oare tu nu stii...

Stii tu ca o mangaiere
indeajuns e sa te franga
sa iubesti doar in tacere
inima mereu sa-ti planga...

Sa privesti mereu la stele
stii tu oare cum o fi
un chip drag de ce iti cere
vesnic sa il poti iubi...

Si atunci de ce vrei iubire
cand tu poti ca sa iubesti
al tau zambet e-amagire
ca sa plang, de ce-ti doresti?...

DE-O SA-MI CERI...

De-o sa-mi ceri amurgul verii
sa ti-l daruiesc ucis
vanator in pragul serii
iti voi da ce ti-am promis.

De-o sa-mi ceri un colt de noapte
plin de farmec si racoare
am sa plang ca printre soapte
intuneric sa coboare.

Calmul lungilor amiezi
sa le ceri far` a te teme
dulcile priviri - sa crezi
vor veni ca sa te cheme.

Dar sa nu imi ceri vreodata
ca sa uit usor de tine
te iubesc pe tine toata
desi stiu ca nu e bine.

LUMINA

Suava lumina din stele deprinsa
ce legeni doar farmec pe-ntinsele zari
sclipirea ta franta e-atat de aprinsa
caci punte se-ntinde pe negrele mari.

Printre ganduri si vise iti scuturi menirea
ferestrele-nchise te-alunga usor
sorbita si rece atinsa-ti iubirea
va plange cu picuri de aur si dor.

Lumina tacuta ce tremuri in taina
deasupra iubirii sclipire se-asterne
caldura-ti divina sorbita se caina
pe rugul de foc durerea-si prosterne.

Doar urma-ti usoara aprinde deodata
atatea dorinte in farmec cazute
privirea-ti straluce neatinsa, curata
in noptile reci, robite si slute.

INTUNERIC SI LUMINA

Mi-am facut din noapte zi
sio din zi facut-am noapte
vesnic sa te pot iubi
si mai mult daca se poate.

Din lumina intuneric
petru-o dragoste putina
la un loc ceva feeric
cu intuneric si lumina.

Alb din negru pentru tine
negru far` de alb cu ura
sa nu pleci de langa mine
dor sa-mi fie de-a ta gura.

Mi-am facut din vis - dorinta
din dorinta - vis frumos
sa te iubesc a ta fiinta
chipu-ti dulce si duios.

Un ocean plin de iubire
o sa-mi fac din chipul tau
sa vaslesc plin de-amagire
sa ma-nec de dor mereu.

DOR

Din ghipu-ti dulce neintinat
din ochii-ti doua nestemate
la inima mi-am asezat
un dor frumos, aparte.

Din rosul buzelor flamand
din albul pielii dulci
nemuritor si rece gand
am adorat de-atunci.

Un viu izvor de fericire
mi-am facut din plans intruna
si atins de-a ta iubire
te-oi iubi intotdeauna.

.............................................

Mai fumega si azi un dor
tot spulberand nisipul
pe-al timpului hotar...

Sa te sarut nu mi-e usor
de marmura ti-e chipul
crestat pe un piedestal.

RESEMNARE

E rece si-i roua
e toamna putin
si-n ochii tai ploua
ca nu mai vin.

De ganduri purtata
esti triste - te temi
de toamna curtata
intruna ma chemi.

Vazduhuri prea slute
incep sa se-arate
amare, tacute
ti-s visele toate.

Si galbena pleci
far` de iubire
si ochii ti-s reci
de amagire.

E toamna putin
e rece si roua
ca nu mai vin
in ochii tai ploua.

VOIAM

Se ascund prin noaptea larga
norii tuciurii- sirag
voiam sa-ti spun ca imi esti draga
voiam sa-mi spui ca iti sunt drag.

Dar ochii tai nu ma mai cheama
si reci deodata ma resping
voiam sa ma atingi cu teama
voiam cu teama sa te-ating.

Si-am tot dorit gura-ti de fraga
si zambetu-ti atat de larg
azi nu mai vreau sa isi spun "draga"
si nu mai vreau sa iti fiu drag.

Si nici sa ma  tingi cu teama
si nici cu teama sa te-ating
azi nu mai vreau, desi ma-ndeamna
atatea ganduri ce se sting.

PUSTIU

Si ce mai plange o iarna lunga
cu lacrimi de ceaa - iubire amara
o boare de vant zapada alunga
ce doarme pe ramuri, cazuta de-aseara.

Pe-ntinsele campuri din nou se arata
lumina morbida si rece a lunii
si lupii talharii se-aduna in ceata
sa muste din luna deodata nebunii.

Si ninge haoti si fulgii se-aduna
in drumul meu parca la nesfarsit
si vantul loveste in ramuri tot suna
un cantec de iarna nedeslusit.

M-asteapta, iubito, privin inspre zare
si gerul si noaptea imi vor zori
dorinta si pasii in departare
priveste, iubito, nu te opri.

Dar stiu ca iubirea-mi zadarnica este
si ochi-ti tacuti nicicum nu ma vor
sortit sa ma-ntorc voi plange si peste
intinsa campie va ninge usor.

Oh, lupii ma cheama, in haita se-aduna
si noaptea se-aprinde de groaza si huit
tovaras le sunt strgand inspre luna
si fiara in suflet, de tine sa uit.

NINGEA ATUNCI...

Ningea atunci cand ai plecat
pe-ntinsele campii de-argint
si-atata dor am adunat
la nesfarsit sa te alint.

Ce mult am plans si-n urma ta
ningea atunci cu-asprime
ce lungi tristeti m-or alunga
iubirea sa-mi suprime.

Ningea atunci cand ai plecat
un roi de fulgi te alunga
o lacrima mi-a inghetat
pe chipul meu ce te dorea.

Azi nu mai ninge si-i frumos
dar tot e trist si rece
atins de dor - neputincios\spre zari privesc - poate vei trece.

SI-I IARNA

Si-i iarna afara
si-i frig deodata
un gand ma-nfioara
un chip ma imbata.

Si lung mai e chinul
spre tine cand vin
sa gust din putinul
amor prea divin.

Si gerul salbatic
se-nfinge in mine
si totu-i apatic
afara de tine.

Troieni ma inece
morman de zapada
si cine va trece
de-acum sa te vada.

Si-i iarna in toate
si-i iarna in tine
dormi-voi departe
uita-vei de mine.

FERESTRE

Si sunt ani de cand plecata
nu imi mai zambesti prin vise
portile de altadata
deopotriva sunt inchise.

Si sunt trist si parca toate
astazi se vor narui
de ce voi, porti ferecate
ma opriti a mai iubi?

De ce voi, ganduri ascunse
va scaldati in nepasare
slute ganduri, nepatrunse
crude fara de culoare...

Si nu mai stiu acum, se pare
mai departe sa apuc
chipul tau il vad in zare
si ma duc, ma duc, ma duc.

Si de n-o fi a gasi
din ochi dulcea-ti licarire
trist m-oi pierde, nu vei sti
c-ar ramas far` de sclipire.

PESTE

Peste-a toamnei reci sclipire
noaptea trece nevazuta
vino iar de ma saruta
cat inca mai e iubire.

Vino sa pasim de-ndata
ca-ntr-un vals pe frunze moarte
bratul meu o sa te poarte
pe sub zarea-ntunecata.

Tu-mi soptesti o sapta-aprinsa
far` de vlaga tac si-i bine
scapara un foc in mine
incat luna pare stinsa.

Cheama-ne cu glasul-ti rece
toamna vino, ne patrunde 
frunze-alai ne vor ascunde
noi tacuti incet vom trece.

Oh, saruta-ma intruna
ca sa nu mai stiu de mine
far` de vorbe tac si-i bine
printre nori iar plange luna.

DUIOS

Duios ti-e chipu si pe mine
sa te-ndragesc m-obliga parca
ma vor sili sa vin spre tine
un cer senin si-o mica barca.

Sclipirea stelelor marunte
si dorurile mele toate
nu vor putea sa ma incrunte
stind ca esti mult prea departe.

Ce-i asta lume far` de tine
caci fara tine nu-i nimic
trec ganduri seci in serpentine
mi-i dorul iarasi inamic.

Sa mi te-apropii de-as putea
caci gol mai sunt parca in mine
morman de stele de-ar cadea
sa cada toate pentru tine.

RADICAL

Eu sunt un simplu radical
din dragoste si primavara
ursuz destin cu gat de cal
va necheza intaia oara.

Eu sunt un verb plin de iubire
sunt labirintul tau din vis
cazut deodata-n amagire
de ochii tai ce m-au ucis.

Strapuns de ganduri si culoare
eu sunt acel ce il visezi
sunt zburatorul tau ce pare
ca va muri de nu il crezi.

Eu sunt argintul ars al lunii
sunt spuma valului tacut
in somn eu plang precum nebunii
in vis eu vin sa te sarut.

Amurgul noptilor de vara
prieten mi-e necontenit
eu sunt un gand ce te-nfioara
eu sunt un print ce l-ai dorit.

Dar cheama-ma cateodata
o sa tresari dar nu te teme
tu esti frumoasa, dulce fata
eu sunt un radical de- vreme.

NESAT

De dor si de toamna fugit-am cumplit
de dor si de toamna haina...
si negrele clipe vor sti negresit
s-alunge iubirea-mi putina.

Sa curga tristetea, sa curga-n pocale
ca rece-n iubire eu vesnic sa plang
sa sorb cu nesat amara licoare
caci merit durerea in piept sa o strang.

Sa plangi atunci trista, sa plangi far` de ura
sorbita in fumul unei toamne prea reci
si-arata iar luna culoarea ei sura
doar tu plangi intruna si ochii ti-s seci.

Dar vino, vino, incet ma saruta
ma frange deodata usor din priviri
e-o toamna prea rece, esti trista, tacuta
si gandul ti-i soare sclipind spre-amintiri.

De dor si de toamna fugit-am cumplit
de dor si de vise pagane
e-amorul o cale, un zbor ratacit
un gand neinteles ce apune?...

SI PLANG...

Si plang si copacii si plang si suspin
ca noaptea e trista si-n suflet nu-i soare
sa curga din rana lumina putin
cum stele sa arda tacute in zare.

Si-i viata, si-i moarte si focu-i deplin
si toate in lume-s straine, desarte
si crude si repezi izvoare-n declin
vor trece-nrobite sa planga departe.

Si-i negru, si-i vanat amorul nascut
prin harpe iubirea aprinsa va curge
si cerul si noaptea mi-ascund un sarut
si totul in jur se pierde, se scurge.

Un vifor e viata, un demon e dorul
cortegiu de piatra e-un gand ratacit
se sfarma-n funinge spre stele amorul
si diavolul pare de-acum ispasit.

Si-s albe castele in vise de roua
si-s fluturi in ceata in seri prea tarzii
mi-s pasii prea repezi prin iarba - si ploua
pustiu sunt in mine, pustiu... caci nu vii.

Si plang zburatorii lipsiti de iubire
inchisi dupa gratii de lacrimi si dor
si plang si copacii cazuti in sfintire
mireasma lor calda va fierbe usor.