Faceți căutări pe acest blog

luni, 27 septembrie 2010

EA

Rece liniste  si toamna
multele priviri curate
ne ademensc curate
ne ademenesc sirete
sa fugim cat mai departe.

Alergam din nou prin ploaie
fara sa mai stim de noi
numai cerul sa ne ude
cu iubire pe-amandoi

Luna da aceeasi luna
calea ne va lumina
eu strangandu-te de mana
dulce te voi saruta.

Uite peste-a noptii vraja
trec tomnatice visand
stelele ce sunt de straja
cerul iar impodobind.

Calde sarutari in noapte
sa ne imprietreasca-n loc
te voi mangaia cu soapte
sa nu mai alungi deloc.

Albul zorilor mirati
iar ne mangaie cu roua
ne trezim imbratisati
in aceasta lume noua.

VARA

Luna palida ca ceara
cer albastru infinit
anotimpul asta vara
pare cam nedeslusit.

Si cate iubiri modeste
vor veni ca din senin
fara-a prinde chiar de veste
vei gusta al lor venin.

Rochii scurte transparente
par a fi la ele acasa
neintrecute concurente
inima parca ti-apasa.

Carismatice iluzii
se invart nedezlpite
locuibile concluzii
prea usor agoniste.

Ghemotoace de iubire
se intind pe tot orasul
scrisori
de amagire
furios mai e postasul

Pe un cal cu doua roate
si o tolba in spinare
iti aduce gogonate
mici ravase-n remuscare.

Bucuria la citire
si abia parca respiri
neatent iti iesi din fire
condamnat spre amintiri.

Ii trimiti si tu grabit
o scrisoare si mai mare
acum ca te-a pacalit
lumea-ti toate-i la picioare.

Si baloane-namorate
ies din inima-ti aprinsa
o iubesti de nu se poate
insa parca nu-i convinsa.

Cu scrisori sentimentale
te vei intalni din nou
intalniri teatrale
te prezinta un erou.

Prin greseli gramaticale
sa te-ascunzi invidios
far de clipe tropicale
nu vei fi misterios.

Pare pe sfarsite visul
si-oponenti ma sunt in spate
atingandu-i doar cu rasul
n-o sa-i fugaresti departe.

Te-or inconjura cu ura
si maimutareli de-o schiopa
de-o sa crezi c-a lor faptura
e un monstru ce te-ngroapa.

Si timid parca din fire
palid, fara cuvinte
vei porni spre o iubire
prea frumoasa si cuminte.

N-o lasa sa se raceasca
ca-i atat de amagita
bratul tau sa o fereasca
langa-i tine-adapostita.

De-or mai incerca scaietii
sa te-nghimpe-n inimioara
din racoare diminetii
sa-i alungi pana in seara.

Si umflat de-asa putere
pentru niste ochi caprui
tu sa nu mai simti durere
cand te-or pune ei in cui.

Si vor trece ani prin tine
batalii mult castigate
azi imbatranit in sine
sa te bucuri pe dreptate.

Langa tine alba-n gene
sta motiv de-odinioara
o iubire ce se teme
Sa mai iasa pe afara.

Vara e si-acum in lume
tu traiesti ca-ntr-o poveste
anotimpul asta-anume -
cand iubire-n toate este.

AM IUBIT

Am iubit candva-ntr-o vara
mai demult, doi ochi caprui
pentru ei seara de seara
pan`la luna am sa ma sui

Voi urca atins de soarta
si de-a lor iubire-amara
am sa planf sa nu ma doara

Si-am sa rog regina noptii
sa ma schimbe iar la chip
ca nebun in calea sortii
mai frumos sa ma-nfirip.

Foc la inima sa-i cada
fetei ce m-a alungat
n-a vrut ieri sa ma mai vada
azi ma-ntorc frumos barbat.

ochii ei scilpesc cu-ardoare
eu refuz a ei privire
in zadar imi da tarcoale
n-o sa cad in amagire.

Dorul sa o arda-n graba
verse lacrimi pentru mine
multumit de-asa isprava
parca m-as simti mai bine.

Si-oi iubi-o dup-o vreme
ca mi-i draga si n-o las
ai ei ochi or sa ma cheme
ca sa-si ieie bun ramas.

N-am s-o las sa plece trista
si indragostit din fire
de-argint lacrimi in batista
am sa strang ca amintire.

Am iubit canva-ntr-o vara
mai demult doi ochi caprui
inima sa nu ma doara
iar la luna o sa ma sui.

AM PASIT

Pe a timpului care
am pasit increzator
ce e viata asta care
toarce zile in fuior.

Si-mi presara peste frunte
luni intregi de agonie
in iubire un graunte
de idei far`armonie.

Si nu-i chip sa ma-nteleaga
de ce-s eu asa de trist
ca iubesc si eu o " draga"
si-s asa de pesimist.

Ea ma cheama pe altare
prafuite-n suferinta
eu atins de suparare
ma ingrop in rea vointa.

Si nu pot cumplit a plange
pentr-un strop de sarutari
ea sireata ma constrange
spre marunte nepasari.

Luciul oreleor pierdute
mi se-adun-acum in spate
si in nopti necunoscute
parca-ncep sa-i dau dreptate

Seva ochiului trisat
mi se scurge pe barbie
in iubire vinovat
nu mai stiu de bucurie

Si bolnav de-a ei raceala
si refuzuri regizate
nu incape indoiala
c-are ganduri necurate

Vor veni si vremi mai bune
cant topita vei ceda
printre clipele pagane
in sfarsit te-oi saruta.

Ochii tai aprinsi se pare
dupa mine de curand
vor zambi si-n departare
stele vor clipi plapand

Esti tulburate de iubire
eu simt mai mult ca te iubesc
si ca pe-o carte de citire
te rasfoiesc si te citesc

Si ce mult te-ador pe tine
nemaivrand a te tot pierde
prea albastri ochi-n mine
ratacesc spre-ai tai cu verde

Mana-n mana cu iubirea
sa-alergam pe nu stiu unde
toropiti de amagirea
unei dragoste fecunde

De iubirea nu-i amara
lumea in tristeti ne culce
nu-i sclipire sa nu doara
ca apoi sa fie dulce

Stropi de nepasari tacute
sa ne fiarba plini de ura
in bucati crude marunte
sa ne rupa din faptura

Lasa-mi pchii sa-ti aline
suferinta cea de azi
nu-s iubirele sublime
suntem socotiti bastarzi

Mari tristeti ce ne tresalta
iar in noi parca se-ascund
pentru-asa dragoste inalta
eu ma simt atat de scund

Sa dobor eclipsa moale
a unor priviri sirete
cu nectarul gurii tale
sa ma satur pe-ndelete

S-alungam dorinti trecute
dintre noi si tineretea
prin potecile batute
sa ne-ascundem frumusetea

Sa fugim in lumea rece
urmariti de ploi curate
peste noi vremea va trece
vom plecat tot mai departe

Bate miezul noptii - sange
sa ne curga-n crestet iara
clipele demult vor plange
pentru o dragoste amara.

PENTRU TINE

Pentru tine-am  strans ranit
munti intregi de pasiune
in iubire istovit
de a ta compasiune.

Nesfarsite ritualuri
ma cuprind si ma-nrosesc
sa atins de idealuri
n-ai mai vrea sa te iubesc.

Si in joaca de-a psiica
soarecele-s numai eu
te iubesc dar tot nimica
am sa tot primesc mereu.

Lasa-mi in voia sortii
de nu vrei sa ma iubesti
ma vor scoate matelotii
de prin burtile de pesti.

Pentru tine-am strans sub ape
perlele unui pirat
la picioare-ti cat incape
lacrimand le-am asezat.

Rece-ai fost ca-ntotdeauna
si nu te-am induplecat
va primi poate chiar luna
de prin ape ce-am furat.

MAHNIRE

Ieri mi-am aruncat penelul
poezia am pus-o gaj
ca mereu tot este unul
mai frumos cu ras de paj.

Si cu el te ia in lume
si raman plin de mahnire
versurile mele bune
nu mai au acum sclipire.

Si te duci parca vrajita
ca dragut mai e la fata
iti zambeste si te-alinta
print de lut cu ochi de rata.

Si eu ani la rand cu teama
am voit o sarutare
nu mi-ai dat si-atat de calma
m-amanai ca pe oricare.

Si-am tot vrut cu nerabdare
sa m-alinti cu-a ta privire
nu ai vrut si-atunci sub soare
am tot plans plin de mahnire.

CUm... dupa atata sete
si iubire pentru tine
el inconjurat de fete
sa te ia de langa mine...

Dar nu pot sa uit iubirea
o iubire ce curata
m-a tot sarutat sub luna
si-am imbratisat-o toata.

Numai eu cipleam in versuri
tu sa fii nemuritoare
in cuvinte cu-ntelesuri
printre rime arzatoare.

Si-mi erai o cale-n lume
si un pid spre fericire
glasul tau acum sa sune
catec trist de despartire.

Nu e timp si nici tristete
ca sa te mai vad un pic
azi batran de batranete
nu-mi mai amintesc nimic.

UNDE-S

Pe cararile albastre
pasii nu ti-i mai aud
unde-s zambetele noastre...
chipu-ti drag cu parul ud.

Unde-s tainicele clipe
sub castanii cei in floare
anii au facut risipe
din iubirea noastra mare.

Unde-s soaptele culese
pe sub salciile triste
mangaieri incet alese
iar brodate in batiste.

Inimi crude preacurate
ce-ncercau sa tina pasul
unde-s noptile sculptate
unde-i dorul meu poznasul.

Lacrimile noastre multe
scurse-n graba peste lume
au trecut necunoscute
prin a timpului genune.

Triste-s azi cararile
si astepata al nostru pas
or sa planfa zorile
peste tot ce-a mai ramas.

SA-MI SURAZI

Dintre miile de stele
ce pe cer s-au tot aprins
mai frumoasa decat ele
esti doar tu si te-am atins.

Prin a florilor dulceata
sa te-arati in chip de zana
si pe-a frunzelor verdeata
vom pasi cuprinsi de mana:

Pe a vantului aripa
glasul meu o sa te cheme
dragostea se infiripa
cu miros de crizanteme.

Soare-n ochi, zambet cu foc
sa te vad si in extaz
sa-mi surazi de-o sa ma-ntorc
cu gropilte in obraz.

Si atins parca in suflet
de un dor ce nu s-a stins
eu o sa te opresc din umblet
tu sa ma opresti din plans.

DA-MI

Da-mi gurita ta amara
ti-o voi da si eu pe-a mea
si-o sa vezi fara sfiala
ca-i mai dulce ca a ta.

Da-mi si ochii tai in schimbul
unor fragede priviri
si la pas mereu cu timpul
m-oi ascunde-n amintiri.

Si iubirea noastra mica
sa mi-o dai acum de-ndata
am sa trec fara de frica
ca sa te mai vad o data.

Negrul noptilor prin mine
ars trecut-a vinovat
ai plecat si fara tine
voi cadea din nou la pat.

Vei voi acum sa sufar
pentru-a ta cruda purtare
cu iubirea intr-un cufar
o sa plang de suparare.

Da-mi iubirea mea-napoi
pana nu e prea tarziu
e atat de dulce-n doi
trist mai e singur sa fiu.

Luna, iata s-a aprins
peste coama plopilor
o sa ma opresc din plans
cu dulceata ochilor.

SI DIN URMA

Si te-ai dus, te-ai dus cu norii
alergand spre zari aprinse
eu tacut precum cocorii
am tot plans cu lacrimi stinse.

Din lumina, ce suspine
ti-am facut un semn cu ochii
eu mereu pe langa tine
am tot vrut sa mi te-apropii.

Dar n-ai vrut, n-ai vrut sireata
sa te scalzi in cercuri frante
de iubire niciodata
dorul meu n-o sa mai cante.

Am tot plans, si-am plans o vreme
plin de lacrimi si ascuns
calator pe lungi trireme
peste mari eu te-am ajuns.

Dar te-ai scurs asa deodata
precum soarele in mare
te-am privit cum pleci curata
sa te pierzi in departare.

Si te-ai dus, te-ai dus topita
peste-a noptilor rabdare
voi pleca si nedorita
o sa plangi l-apus de soare.

INSPRE SOARE

Hai iubit-o inspre soare
sa fugim de asta lume
la ureche dulce floare
eu sfios sa iti pot pune.

Dar grabeste-te ca noaptea
peste codri se iveste
si-om ramane-n lumea asta
ce urat ne mai priveste.

Inspre soare inspre soare
sa pornim indragostiti
fiecare, fiecare
de iubire amagiti.

Lasa-ti visele acasa
si-mpreuna sa pornim
tu sa ma iubesti frumoasa
eu sa ma imbat cu vin.

SI ajunsi acolo-n soare
in lumina sa-ncrestez
cu-ai tai ochi dulce culoare
cerul o sa-l decolorez.

Si-amintidu-mi deodata
de panmantul parasit
fulgere s-arunc pe capul
celor ce ne-au prigonit.

De ce plangi iubito parca
nu ti-e bine-aici in soare
stiu ca nu e nici o barca
si in jur nu-i nici o floare.

Ne-om intoare-ntr-un tarziu
nimeni ca sa ne mai stie
langa tine eu sa fiu
un camp plin de iasomie.

MUZEI MELE

Muzei mele la picioare
miezul ierneii sa-i astearna
drumuri lungi cu pietre scumpe
fulgii visele sa-i cearna.

Muzei mele flori albastre
sa-i impodobeasca chipul
soarele sa-i incalzeasca
peste trup incet nisipul.

Muzei mele vise calde
pinse-n parul ei prea lins
grea mie- vorba si din ea
parc-o vraja m-a atins.

Sa-i tot cante muzei mele
greierii ce n-au rabdare
ea sa doarma sa viseze
eu sa o astept pe-o floare.

Timpul sa n-o mai priveasca
mereu tanara sa-mi vie
c-a iubind-o s-o pastrez
calauza-n poezie.

Neinteles eu m-am ascuns
intr-o lume nepatrunsa
ochii tai mi-au tot deschis
calea versului ascunsa.

Roua noptii sa-i coboare
peste chip incetisor
de argint boabe de lacrimi
ca de ea mi-e-atat de dor.

DE M-AI FI IUBIT

De m-ai fi iubit cuminte
as fi rupt din raza
ca lumina-n nopti sinistre
peste chip sa-ti fie paza

De m-ai fi iubit cu sete
as fi plans cu iz de tei
rauri pline de iubire
ar fi curs din ochii mei.

As fi rupt al vremii clinchet
de m-ai fi iubit usor
stelele sa-ti arunc din cer
sa nu iti mai fie dor.

M-as fi inaltat cu spaima
pan`la luna cea zglobie
tu m-ai fi iubit o clipa
eu mai mult de-o vesnicie.

De m-ai fi iubit aprinsa
peste-a vremii indoiala
ti-as fi rasadit in suflet
flori fumoase cu sfiala.

DEMULT

Dusi sunt anii si in urma
tot privesc cu nostalgie
am ajuns sa cred ca viata
nu e chiar o vesnicie.

Toamna tamplelor batrane
calmul pasilor grabiti
imi aduc si azi aminte
cum eram mai zapaciti.

Si parca atunci iubirea
era dulce, mult prea fina
o gustam in seri de vara
nesatul cu gura plina.

Ochii se-aprindeau in graba
inima-mi batea nebuna
forfoteala nestiuta
ganduri ce in cap imi suna.

Lacrimi dulci pe-a vietii cale
neobositele-mi priviri
se infiripau in mine
sa ma-nece-n amintiri.

Parca atrasi unul de altul
precum fluturi de-o floare
ne zambeam si-n tot inaltul
te vedem impunatoare.

Ce mai larma pentru-o clipa
de iuvire si tacut
treceau zile si-mi doream
sa o iau de la-nceput.

Spre saruturi prea flamande
ma-ndreptam atunci grabit
pentru a ei iubire dulce
mult am plans si-am suferit.

Ce noroc ca noapte-i mare
si-aveam timp s-o prind in mreaja
ca un vant de primavara
sa-mi surada nu-nceteaza.

EU aprins ca-l gheenei foc
am privirea ratacita
o vad scumpa si in minte
vreau iubire prelungita.

Ea se aprinde ca si mine
doua valvatai in noapte
sa mocnim plini de iubire
pana zorii-or sa se-arate.

Azi mi-e dor de-acele clipe
ce s-au stins pe vesnicie
dusi sunt anii si in urma
mai privesc cu nostalgie.

SI POATE

Si poate-ntr-un tarziu de toamna
ai sa m-astepti caci negresit
am sa revin frumoasa doamna
caci mult prin lume-am ratacit.

Aripile-mi atat de scurte
n-au sa ma-mpiedice deloc
ca-n noptile cele tacute
indragostit sa ma intorc.

Tu la fereastra impodobita
cu flori albastrem flori de camp
iubirea mea s-o cosi grabita
cu fir de aur, din cel mai scump.

Sa n-o lasi sa se topeasca
spre alte lumi ce ma-nfioara
ca ochii tai sa ma-ndrageasca
te-as saruta de-ai fi amara.

Si poate atins de a ta iubire
in acel tarziu de toamna
ochii tai plini de sclipire
m-or iubi frumoasa doamna...

MI-E FRICA

Am tot trecut in nopti de-a randul
ca sa ma vezi tu nu ai vrut
puteai sa fi iesit ca-n noapte
duiosii ochi sa ti-i sarut.

Cu mana semn de la fereastra
sa-mi  fi facut si-as fi plecat
indragostit pornit spre casa
cu luna nu m-as fi certat.

Dar n-ai iesit si trist cum parca
e soarele acoperit de nori
n-am sa mai stau si dimineata
o sa ma cauti cu fiori.

Si azi mai trec in nopti fumoase
tacut pe sub fereastra mica
tu ma privesti dar e tarziu
la tine sa ma-ntorc mi-e frica.

DE M-AI FI IUBIT

De m-ai fi iubit cuminte
as fi rupt din raza
ca lumina-n nopti sinistre
peste chip sa-ti fie paza

De m-ai fi iubit cu sete
as fi plans cu iz de tei
rauri pline de iubire
ar fi curs din ochii mei.

As fi rupt al vremii clinchet
de m-ai fi iubit usor
stelele sa-ti arunc din cer
sa nu iti mai fie dor.

M-as fi inaltat cu spaima
pan`la luna cea zglobie
tu m-ai fi iubit o clipa
eu mai mult de-o vesnicie.

De m-ai fi iubit aprinsa
peste-a vremii indoiala
ti-as fi rasadit in suflet
flori fumoase cu sfiala.

SA NU MA CHEMI

De n-o sa ma ssaruti cand luna
atat de dulce-o sa se-arate
sa nu ma chemi ca parca-ntr-una
e-atat de trist ca nu se poate.

Ca ochii tai ma subjugara
e vina mea si n-as putea
prin vise cand vei trece zana
sa nu incer a te striga.

De n-o sa vrei sa fiu cu tine
pe-altarul unei lungi povesti
am sa ma pierd si vei simti
intr-un tarziu ca ma iubesti.

Sa nu ma chemi atunci sireata
caci ochilor nu le mai pasa
si poate-orbit de a mea pleata
sa nu te mai gasesc frumoasa.

Flamand iubit-am ochii tai
ce in zadar azi ma tot striga
vise triste-mi cad pe ochi
si cumplit parca mi-e frica.

Sa nu chemi ca parca-ntr-una
e atat de trist ca nu se poate
de n-o sa ma saruti cand luna
atat de dulce-o sa se-arate.

DE-AI STI...

De-ai sti ce mult iti mai duc dorul
si poate daca ai veni
se vor aprinde orizonturi
si peste ele vei luci.

De-ai sti prin cate drumuri negre
am colindat ca poate tu
imi vei iesi in cale insa
c-ai fi venit mi se paru.

Si am tot cugetat in taina
spre ochii tai atat de dragi
de-ai sti ca gura ta e dulce
precum dulceata unor fragi.

De-ai sti ce mult iti mai simt lipsa
de-ai sti ce mult te mai iubesc
n-ai mai pleca atat de rece
deloc sa nu te mai gasesc.

Dar tu nu stii si numai timpul
se tot framanta peste mine
sa nu mai stii de-acum-nainte
caci am uitat de mult de tine.

VINO

Vino iar pe la fereastra
in care te-astept tacut
sa-mi alungi din ochi tristetea
dorului ce l-am pierdut.

Vino iar frumoasa-n noapte
am sa te astept in prag
pe-al tau chip-nevinovate
stele-am sa presar cu drag.

Si-n odaia cea mai mica
ne-om ascunde ca nici luna
sa nu stie si de frica
sa-ti sarut gura intr-una.

Numai ochii sa priveasca
a sarutului splendoare
gura ta sa m-ameteasca
ca atat de dulce-mi pare.

Si sfios te-oi prinde-n graba
si la piept ani te voi strange
ne-om iubi fara zabava
o sa plangi. Si eu voi plange.

duminică, 26 septembrie 2010

POATE ACUM ...

Poate-acum cand luna care
peste-al noptii lung vesmant
cat imi esti acum de draga
mult mai mult te am in gand.

Poate-acum cand mangaierea
mult mai dulce-i printre soapte
ochii tai se vor aprinde
ca luceferii in noapte.

Norii plang cu lacrimi calde
poate-acum tu vei veni
ai tai ochi frumosi aparte
dragostea mi-o vor citi.

De-ai sa-mi dai gura pesemne
stele voi fura cu dor
ca pe chipul tau lumina
sa tot cada-ncetisor.

Fix te uiti in ochii mei
abia pot ca imi esti draga
negresit o sa  te beau
de-ai fi vinisor de fraga.

De-o sa pleci nemangaiata
dupa tine voi proni
in genunchi sa-ti cer iertare
poate atunci ma vei iubi.

SEPTEMBRIE

Septembrie si-aduna-n plete
amarul zilelor de vara
cocorii se invart haotic
in dansul lor ce ma-nfioare.

Se pierd in zarea infinita
frunze dulci fara culoare
tu pleci si eu te pierd pe tine
frumoasa fata si ma doare.
Ma simt rapit de langa tine
de un septembrie hain
si cade-a lui imparatie
pe dealuri pline de pelin.

Te duci de-acum si parca singur
am sa tot plang, si plin de ura
voi blestema norii sa curga
in lacrimi lungi, de viitura.

Septembrie ma inspaimanta
ca vei pleca si-n urma ta
am sa ma pierd dar poate ca
iubirea mea te va urma.

Septembrie isi vinde frunza
si zilele cu cer senin
vreau sa-ti sarut ochii si maine
am sa ma-mbat cu mari de vin.

Si daca ametit si palid
de-a vinului alba culoare
am sa te uit pate ca tu
n-o sa ma uiti frumoasa floare.

Trezit intr-un tarziu de toamna
te-oi cauta prin nopti tacut
ma vei uita dar voi veni
in visul tau sa te sarut.

ANII MEI

Anii mei sunt anii unor
sau mai bine-al unora
ce-au uitat ca timpul trece
peste chipul multora.

Anii mei cu ochi albastri
si cu plete lungi pe spate
mi s-au cocotat deasupra
si-am camasile patate.

Si in par suvite albe
la obraji carari spre soare
nasul mi-a crescut si nimeni
nu imi spune ca-i mai mare.

Anii mei aprind luceferi
peste bolta cea divina 
ca sunt tanar si iubesc 
nu sunt eu ci ei de vina

Glumele unor destine 
se preling prin anii mei
si scriind ma-ntreb intr-una
de unde am asa idei.

Ca am scris sau voi mai scrie
n-am sa uit al tau sarut
primvaeri sunt dar in mine
parca-o zi de a trecut.

CE DE MAI IUBIRI

Ce de mai iubiri marunte
m-au ajuns si m-au atins
peste ochii de-un verde
albastrui mi s-au prelins.

Ce de mai iubiri patate
nu m-au cunoscut plapande
ca si azi ma tot intreb
de ce au plecat si unde...

Si nu ma mai umflu-n pene
cu asa iubiri de toamna
pentru mine sunt trecute
si nimic nu mai inseamna.

Azi iubirea mea e alta
si cu ea am mers departe
caci nu o alunga dorul
cum facea cu celelalte.

Ce inseamna acum si asta
nici nu vreau sa mai gandesc
eu iubindu-te pe tine
mi se pare ca-i firesc.

Cuprinzandu-te prin pagini
te voi lauda tacut.
pentru mine esti nascuta
pentru tine sunt nascut.

REGASINDU-MI

Regasindu-mi azi penelul
fara de cerneala-n vene
ciornele de carii roase
m-au ademenit de-o vreme.

Viziuni ici-colo scrise
prafuite in obraz
mi-au amintit de tine
si-am cazut iar in necaz.

Regasindu-mi tineretea
printre foi fara cuvinte
parca a-nceput sa-mi bata
inima ca mai`nainte.

Oh iubire-acelei fete
ce n-avea asemanare
azi s-a-ntors si pe furis
iar m-a pus la incercare.

Regasindu-mi arma veche
un condei cu varful negru
l-am schimbat pe altul care
sa m-arate mai integru.

Si pornit cu pasi de plumb
spre iubirea vietii mele
ea sa ma astepte-n taina
cat voi cobara din stele.

Te voi legana in brate
ochii dragi sa ti-i privesc
gura ta sa ma sarute
este tot ce imi doresc.

Calauza unor patimi
sa ne-atinga si pe noi
sa-nflorim in chip de lauri
s-alergam cuprinsi de ploi.

Si acum ca niciodata
esti a mea si parca nu-s
prea satul de-a ta fiinta
de-al tau chip iubit nespus.

Regasindu-mi iar iubirea
eu am renascut deodata
am sa-ngenunchez spre ochii
ce i-am tot iubit odata.

PIETRE SACRE

Tu femeie pietre sacre-s
ai tai ochi si nimeni altul
nu va sti sa iti sarute
pielea ta precum cobaltul.

In a iernilor tacere
sa te scurgi din cer deodata
printre fulgerii cei de gheata
peste chip sa-mi cazi curata.

Si topinu-te s-aluneci
pe obraz pasin cu dor
buzle-mi o sa te prinda
sa te soarba incetisor.

Sa inmuguresti in mine
prea gingasa ca o floare
sa te ud la radacina
c-un suvoi de lacrimi rare.

Sa-mi aduni in suflet gustul
primaverilor cand norii
ti-au zambit si-n urma lor
au zambit la fel cocorii.

Si in zile-n care glasul
meu uita-va sa te-alinte
sa nu plangi ca eu din soare
raza voi cadea fierbinte.

NEPREGATIT

Azi in camera mea mica
o idee mi-a venit
si pictand-o pe hartie
m-am simtit nepregatit.

Se facea ca-n lumea asta
trecem pe-un pod pavat
si in farmecul iubirii
toate s-au amestecat.

Scalpul zilelor murdare
pasii anilor imi frang
peste chipul tau in care
ridurile se onstrang.

Albia nemarginita
a unei povesti sirete
te atrage te incita
tanar zeu cu blonde plete.

Esti viclean cu interese
ce le urmaresti tacut
parca ieri de-atata sete
beat prin santuri ai zacut.

Fuste scurte ochi de sarpe
iele-nalte se aduna
si in cercul de prieteni
se dezbate o minciuna.

Trec si anii nebuniei
si crescut de-acum mai mare
barba ti-ai lasat in treacat
dup-a ta aniversare.

Ce de sclifoseli marunte
si priviri mangaietoare
ti-au crescut aripi din suflet
dar nu le deschizi ca doare.

Pironit de-o piramida
cu frustrari sentimentale
te-ai obisnuit cu gandul
vietii sa ii dai culoare.

Calator plid de blandete
tot te-ai hotarat tacut
ai ales-o si in sine
nu mai esti un om pierdut.

Iesi cu zilele de mana
si cu noptile presate
pentru ele e-o dorinta
spre iubiri adevarate.

Semnele isi spun cuvantul
felu-n care le percepi
norocos te simti si parca
nu mai stii de un` sa-ncepi.

Si intr-un tarziu se pare
o sa obosesti si poate
toti te-or judeca cu ura
si vei prinde-a da din coate.

Iritat peste masura
viata-ti face iar din ochi
te vei scutura de toate
sa nu-ti fie de deochi.

UN SARUT

Un sarut sa-mi dai si timpul
sa-si opreasca sforile
un sarut si curcubeul
si-ar gasi culorile.

Un sarut si dimineata
M-ar trezi rauvoitoare
recunoscator in versu-mi
te-as ciopli nemuritoare.

Un sarut si numai unul
mi-ar fi de ajuns si parca
vand de-as fi te-as legana
peste mari de ai fi barca.

Esti frumoasa eu se pare
nu-s asa cum ai visat
esti departe si din mine
dorul inca n-a plecat.

Toamna vine si cocorii
cercuri fac in tot inaltul
eu o sa ma pierd prin basme
tu o sa iubesti pe altul.

Lacrimi albe peste ochii
unui print necunoscut
un sarut nu e nimicul
chipul ce l-am pierdut.

De-ai mai vrea sa stai cu mine
sa-ti aud incetul glas
te-as iubi si numai timpul
cu noi nu va tine pas.

Si lasandu-l prea in ruma
noi de el sa nu mai stim
mereu tineri in iubire
impreuna-n veci sa fim.

INTR-O VREME...

Intr-i vreme prea devreme
intr-un timp fara de timp
m-am indragostit si poate
am crezut c-o sa ma schimb.

Pe un portativ de plastic
am sperat c-o sa-mi revin
negre-s zilele cand nimeni
nu ma-ntreaba de-unde vin.

Ani-au pus din nou sechestru
mandri de urgia lor
peste inima mea rupta
prea aprinsa de un dor.

Neschimbate-n sovaiala
amintirile-si dreg glasul
sunt topit in ierni domoale
si nebun sa-ti aud glasul.

Ochii tai ce nestemate
nu-i mai vad si doborat
am sa plec in cautarea
unui chip ce l-am iubit.

Rauri emotive-n noapte
strang comoara norilor
obosit mi-adun in plete
bunatatea florilor.

O sa te gasesc chiar daca
o sa merg o vesnicie
de-amar negru pentru suflet
si albastru in calcaie.

Astazi trist pe ochii tai
ce n-au vrut ca sa ma cheme
am stiut ca pentru noi
dragostea e prea devreme...

Doar prin visurile tale
necajit am sa ma frang
triste-s zilele cand nimeni
nu ma-ntreaba de ce plang.

ESTI ATATA DE FRUMOASA...

Esti atata de frumoasa
incat soarele de-ar sti
in dogoarea unei zile
negresit te va rapi.

Esti atata de frumoasa
floare in gradin mea
ale tale dulci petale
zilnic le voi mangaia.

Si in minte-mi prea aprinsa
esti atata de frumoasa
ca tristetile viclene
au plecat de mult acasa.

Norii se opresc in treacat
vor sa le zambesti si lor
esti atata de frumoasa
ca-s innebunit de dor.

Esti atata de frumoasa
ochii cand ti i-am privit
am stiut ca al meu suflet
tie-ti este harazit.

Mult mi-esti draga si pesemne
indoiala nu incape
esti atata de frumoasa
te-oi duce mai aproape...

Esti atata de frumoasa
incat timpul de ar sti
te-ar imbatrani deodata
sa nu te mai pot iubi.

GANDURI BUNE

Ganduri bune-n miez de noapte
ravasite pe-o hartie
sus pe soba mere coapte
cu-a lor iz frumos ma-mbie.

Focul lacom sta la masa
tosnesc lemne-n gura lui
ganduri bune se revarsa
catre-un chip cu ochi caprui

Si mi-e inima amara
ca-i departe si a nins
peste locule-n care
plini de lacrimi ne-am atins.

Campurile pustiite
in cearsaf de beduin
imi tot amintesc de tine
si adorm intr-un suspin.

Iarna-si cerne fulgii palizi
peste ganduri, peste vreme
ochii mei au tot privit
spre fereastra sa te cheme.

Nu mai vii si parca totul
s-a intunecat in mine
ochi-mi sunt din nou in lacrimi
amintindu-mi iar de tine.

Ganduri bune-n miez de noapte
ce frumos e cand iubesti...
chipul unei fete care
te obliga s-o-ndragesti.

UN VIERME

De as fi un vierme galben
pe crenguta tu o para
inauntru-ti m-as tot pierde
caci urat mai ploua afara.

De-o sa vrei sa imi fii gazda
doua saptamani-nainte
sincer n-o sa te ranesc
de-mi va aparea vreun dinte.

Voi mai creste sa n-ai teama
ca-s timid pana-n inele
impreuna vom privi
cre-albastru plin de stele.

Zilele de vara pline
ne vom legana in vant
esti frumoasa si esti dulce
bun la inima eu sunt.

Poate ca indragostit de tine
vom canta in nopti nebune
sanu-ti cald de-l voi atinge
n-oi mai fi hoinar in lume.

Trece vara si schimbarea
nu intarzie s-apara
am sa povestesc padurii
despre-o dragoste bizara.

Toamna vine si eu flutur
metamorfozat te strig
intre-aripi te voi ascunde
sa nu iti mai fie frig.

Crud destinul se iveste
si culeasa, te-am pierdut
imi zambesti - si prin fereastra
eu te urmaresc tacut.

Azi pleca-vei pe vecie
ce se-ntampla nici nu stii
ciopartita pe-o hartie
esti mancata de copii.

Plin de ura timpul toarce
clipe negre si hoinar
te-am iubit si printre ace
ti-oi zambi din insectar.

Ne vom intalni departe
pe-un taram neinchipuit
tu o floare nedeschisa
eu un vierme-ndragostit.

DILEME

Azi cuprins intre dileme
de iubiri conditionate
m-am ascuns intre catrene
ce oftau nevinovate.

M-am lovit de goliciunea
unor rime sechestrate
sincere iubiri de-o vara
ce nu par adevarate.

Cautat mereu pe-acasa
de un dor necunoscut
cad emotii peste mine
si sunt trist si sunt tacut.

Serenade monotone
viata prind pe ne-asteptate
toate rad acum de mine
imprudente, urecheate.

Dragostea un vant de toamna
frunze galbene plangand
m-au convins neastamparate,
sa-ti jur iarasi legamant.

Ce de zile pistruiate
in care parca-i nimic
n-am stiut ca ochii tai
m-au crezut un inamic.

Seara unei luni din august
iar m-a prins pe strazi murdare
caci indragostit citeam
zodiace ilegale.

Freamatul unor atingeri
ce mai mult le-am practicat
iarasi s-a prelins prin mine
si tradat am abdicat.

Azi te vad fermecatoare
socotind ca am dreptate
ca iubindu-te pe tine
viata merge mai departe.

Si-atunci ce atata zarva
cand nimic nu-i la-ntamplare
sunt indragostit trupeste
de doi ochi ce ard in zare.

Ce furnicaturi plapande
pentr-un chip necunoscut.
legea firii neschimbata
ma atinge si-a trecut.

O sa urmez dinainte
calea tintuita-n vene
desi-aprins ca un carbune
ma voi stinge dup-o vreme.

Si ciudat uitandu-i chipul
parca mult mi-este mai bine
nu mai stiu nimic de dansa
si nici ea nimic de mine...

IUBESC

Iubesc cerul plin de stele
si albastrul norilor
iubesc florile trezite
de racoarea zorilor

Iubesc glasul unei zile
calmul noptilor de vara
iubesc albul lunii care
mi-a facut din ochi aseara.

Roua pajistilor verzi
si parfumul de gradina
iubesc farmecul livezii
bazaitul de albina.

Iubesc ochii unei fete
ce-i atata de frumoasa
pret de-o clipa de n-o vad
ma inchid si plang in casa.

Iubesc totul ce atinge
si atunci cand m-a privit
am dorit si eu cu spaima
s-o privesc necontenit.

Iubesc soarele si totusi
nu mi-e drag ca o iubire
ce soptindu-mi la ureche
sa tot plang de fericire.

De n-ar vrea sa ma iubeasca
umbra as dori sa-i fiu
nopti la rand sa-i cant prin vise
m-ar iubi intr-un tarziu.

NERABDATOARE

In miezul unei nopti de iarna
frumoasa te-am visat, aprins
ca-n graba ai trecut plapanda
si inlemnit nu te-am atins.

Se-oprise timpul parca-n loc
de ochii tai deja invins
necontenit te mai priveam
voios in chip, pe tample nins.

Iubeam prea mult a ta fiinta
si-n visu-mi lung eu te vedeam
la orice pas si-n orice clipa
plin de iubire te doream.

Ce ochi frumosi, ce gura dulce
un trup de inger si mai mult
si vocea ta indragostit
mereu as sta sa o ascult.

Printesa-ntr-un castel inchisa
era prea mult si ma durea
nerebdator as fi-ncercat
sa te rapesc sa fii a mea.

Dar tu nu ma vedea... si eu
sa ma trezesc nu as fi vrut
atins de-o dimineata rece
am tresarit si te-am pierdut.

Degeaba-n alte nopti de iarna
prin vise tot te-am cautat
trecut-au ani si-a mea iubire
si azi te-asteapta ne-ncetat.

SI DE-AI AVEA...

Si de-ai avea argint pe pleoape
si-n paru-ti lung doar nestemate
la tine n-am sa ma intorc
ca iarasi sa te strig in noapte.

In aur sa te scalzi deodata
si chiar de-ai fi nemuritoare
ca-n alte dati n-am sa mai trec
la capatai sa-ti las o floare.

N-am sa mai vin pe inserate
mii de castele de-ai avea
si gura ta atat de dulce
n-am sa mai stiu a ti-o fura.

N-am sa mai cred a ta privire
al tau sarut nu-l voi mai crede
cand glasul tau ma va chema
prin nopti sinistre ma voi pierde.

Sa te alint... n-am sa mai vreau
la ghilotina de m-ai duce,
imi voi dori ca ochii tai
ce i-am iubit, sa ma alunge.

Si voi pleca de langa tine
ca sa ma uiti, ma voi ruga
caci n-am sa ma intorc-napoi
argint pe pleoape de-ai avea...

sâmbătă, 25 septembrie 2010

PREA TIMID

Prea timid m-astern in calea
unei lumi ce nu ma stie
o sa am nerusinarea
versu-mi sa-i trimit solie.

Al meu calm o sa razbata
crusta unei zile pline
lacom am sa ma imbat
cu veninul de albine.

Soarelui voi spune totul
despre tine... si sordid,
o sa ma feresc de vorbe
intre ziduri ma inchid.

Am sa urc in zorii zilei
pe-a iubirii lunga scara,
intalnindu-te sa fiu
aventurier de-o seara.

Rau sa-mi para mai tarziu
ca nu te0am atins, livid
chipul tau sa-mi bata-n usa
eu ascuns sa nu-ti deschid.

Prea timid eu la fereastra
unor ganduri joviale
ai tot vrut sa-mi iesi in fata
am fugit pe alta cale.

RAGAZ

Lasa-i codrului ragaz
ca sa-si cheme-n lumea lui
serile fermecatoare
frunzele cu par galbui.

Albul iernilor mirate
sa-i impodobeasca pleata
si in primaveri sirete
sa tot ploaie cu galeata.

Rosu soarelui in tihna
sa-l tot scarpine in barba
vantul sa-i presara-ncet
peste ochi doar flori de nalba.

Greierii sa-i cante-n noapte
numai cantece duioase
sa-l tot mangaie mereu
zanele cele frumoase.

Roua noptii mult prea calda
i se-asterne peste pleoape
si din ochi necontenit
ii curg lacrimi, ii curg ape.

Lasa-i codrului ragaz
sa se-mbete cu parfumul
florilor ce pan`la el
au impodobit tot drumul.

Numai noptile sa-l stie
ca avand ragaz a plans
pentr-o mica ciocarlie
si-al ei cantec ce s-a stins.

MUZA MEA

Muza mea e-o fata dulce
cu obraji catifelati
e albastra la culoare
si-are ochii migdalati.

Este mica, atat de mica
ca incepe-ntr-un pahar
e pictata tot pe fata
parca ar avea pojar.

Nasul lung ca de vulpita
de urechi nici nu mai zic
cand incepe sa le miste
ma mai racoresc un pic.
cu-ale ei aripi patate
(prea verzui sunt la culoare)
ma ating cand dorm mai bine
neincetat, nimicitoare.

Somnu-mi fura si ma obliga
ca sa recapitulam
tot ce mi-a soptit aseara
nu cumva ca sa uitam.

Si la patru dimineata
este ora de dictare!
m-am obisnuit si-acum
n-o mai cred rauvoitoare.

Si-asa-ncepe o poezie
sa se nasca si sfios
n-o opresc din povestit
si devin mai curios.

Si zburand de colo-colo
la ureche imi tot spune
tot ce a citit odata
intr-o carte fara nuume.

Si-mi tot cuvanta sarmana
insa eu neastamparat
am tot necajit-o-ntr-una
si-ntr-o zi ea a plecat

Azi sunt trist ca de o vreme
muza chiar n-a mai venit
s-o fi dus poate departe
printre stele de granit.

Am tot astept-o-n taina
sub albastru norilor
si-am iesit in camp s-ascult
catecult cocorilor.

Poate ca-ntr-o zi de iarna
va sosi si prin campii
ne vom bate cu zapada
si vom scrie nebunii...

TE-AM CAUTAT...

In noptile de toamna, te-am cautat prin stele,
dorind cu nerabdare ca ochii sa-ti sarut,
te-am cautat pe campuri, pline de flori si ele
mi-au strigat din urma ca nu te-au mai vazut.

Nu le-am crezut si palid m-am scufundat in ape,
crezand de astadata ca poate te-oi afla,
caci sufletu-mi de gheata voia sa se adape
cu-a ta privire dulce... cu tot ce va urma.

Te-am cautat in albul necontenit de iarna,
te-am cautat in versul unui poet grabit,
as vrea ca fulgii mari, covor sa ne astearna,
as vrea ca intre noi un pod sa fi cladit.

Plutind peste albastrul invidios al noptii,
am poposit bolnav si rece la vedere,
peste campii inalte, gonind in voia sortii,
eu te-am ajuns din urma mustrat de-a ta tacere.

Am alergat spre tine, dulceata vietii mele,
si fericit la culme eu te-am imbratisat,
am sa-mi adun sfios tot ce-am pierdut prin stele,
caci tu, mult mai cuminte, demult le-ai adunat...

LASA-MI...

Lasa-mi dorul sa-ti atinga
a ta inima de lemn
si orbit de neputinta
eu din ochi sa-ti fac un semn.

Si chemat de a ta gura,
din noroi sa ma ridic,
sa ating a ta fiinta
sa te-ascult macar un pic.

Lasa-ti grijile in seama
unor valuri ce mai ieri
ne-au tot leganat in barca
de am plans atatea seri.

Lasa-mi ochii sa priveasca
chipul tau, necontenit,
si in visele albastre
sa te strig neobosit.

Voi fi umbra ta in noapte
foc la inima-ti voi fi
si, nebun, eu langa tine,
sa-ti fiu noapte, sa-ti fiu zi.

Lasa-mi mana sa-ti ciopleasca
lemnul inimii model,
sa-ti fiu piatra nestemata
pe-al tau deget un inel.

Lasa-ma sa fug in lume
si de n-o sa ma iubesti,
o sa ma ascund de tine,
ca nicicand sa ma gasesti...

PE-A CODRULUI POTECA

Pe a codrului poteca,
dimineti de-a randu-n turma,
trece-n graba, tantos, cerbul,
ciutele pasesc din urma.

Stol de cantareti ai zilei
ii urmeaza pas cu pas,
peste-a codrului podoaba
rade soarele poznas.

Lin izvorul isi tot cheama,
musafirii sa se-adape,
fluturii orbiti de soare
cad neputinciosi in ape.

Norii albi, ca dupa ploaie,
hoinaresc si-n urma lor
cerul mandru isi arata
curcubeu multicolor.

Codrul isi cunoaste ceata
si potecile-si arata
curcubeu  multicolor.

Codrul isi cunoaste ceata
si potecile-si arata
cerbului viteaz in lupta,
ciutelor cu ochi in fata.

Setea-si potolesc cu totii,
tot privind mereu in zare,
se intorc si-apoi grabiti
ei se pierd in departare.

Pe a codrului poteca,
am pasit si eu cu teama
si am stat ca sa ascult
valsul frunzelor de-arama...

TU SA MA IERTI

Leaga-mi visele in snopuri
si arunca-le in stele,
ca in nopti de primavara,
sa nu mai ascult de ele.

Arde-mi clipele sirete,
pentru-a nu ma mai ascunde,
sa-mi trimiti in prag de seara
nori albastri sa ma ude.

Lasa-ti ochii sa-mi citeasca
versurile care-n mine
au inmugurit cu timpul
anilor ce-am fost cu tine.

Cearta-mi pasii plini de teama,
gandurile-mi sa le certi
si intors curat la tine
tu sa stii ca sa ma ierti.

AS DORI

Nu e rupta chiar din soare,
nici din luna nu-i desprinsa,
insa cand o vad in zare
plange inima-mi aprinsa

Si-as dori s-o pot atinge
si la piept s-o tin cu drag
stelele sa i le-asez
peste gatul ei sirag.

Si mi-s ochii plini de lacrimi
si mai mult parca mi-i draga,
al ei zambet ma rapune,
dintii albi - gura de fraga.

Si-s ciudat cu acele zile,
caci nu-s eu, parca-i mai bine,
prea duios ne mai privim:
eu la ea si ea la mine.

Si nu pot sa nu-ntorc capul,
ca din urma s-o mangai,
cu privirea mea pagana,
dulce-i dragostea dintai,

Eu parca robit in lanturi
si lovit de-asa iubire,
noptile erau mai scurte,
zilele - nedumerire.

Am iesit atunci s-o caut,
printre flori, fara de frica,
si-am gasit-o, dulce inger,
ochii mari si gura mica.

Si-am voit in ochi sa-i c aut
clipele ce le-am pierdut,
ea, vicleana, ma si prinse
in capcana, c-un sarut.

Eu, lovit parca de trasnet,
am cuprins-o de mijloc,
ea, sfioasa cum sunt toate,
nu se prea lasa in joc.

Si-n acea fermecatoare
zi de vara am crezut
c-am s-o pierd, dar ea, cuminte
m-a cuprins si am tacut.

Ne-am pierdut plini de iubire,
prin al vremii labirint,
fermecati de stralucirea
ochilor care nu mint.

TIMIDITATE

Mari de roua spala frunza
florilor far`de culoare,
ceata s-a ivit trezind
fluturi cu aripi murdare.

Albul diminetii crude,
parc-a disparut si nu e ,
soarele-si arata chipul
peste-o bolta prinsa-n cuie.

Norii cei pufosi in crestet
si in barba lor albastra
fac cu ochiu`ndragostiti
florilor de la fereastra.

Numai eu vrajit, in casa,
de-o iubire fugitiva,
stau sa scriu si scriu intr-una,
pentru-o fata emeotiva.

Eu - sfios cum altul nu e,
Ea - sfioasa si mai si,
ne zambim mereu pe strada,
fata ins-a ne privi.

Pasii mei sprea ea se-ndreapta,
ai ei pasi dau inapoi,
fug spre ea si ea de mine
si iubirea - de-amandoi.

Ne privim pe sub sprancene,
dragostea s-a asezat
peste noi si peste-o vreme
ne-om iubi cu-adevarat.

IMI PARE RAU

Imi pare rau ca nu esti roz,
inchis albastru ca nu-s eu,
ca impreuna, printre nori,
sa faurim un curcubeu.

Ca rosu nu esti ma-ntristez,
ca nu-s verzui eu la culoare,
ca impreuna, fericiti,
doi fluturi sa zburam spre soare.

Imi pare rau ca nu sunt ochi
si tu deasupra mea spranceana,
ca impreuna sa iubim
o preafrumoasa Cosanzeana.

O inima as vrea sa fiu,
in pieptul unei fete
si tu un dor ingrijorat
ce-a invatat sa ierte.

Imi pare rau ca nu sunt tei,
prin floare-mi tu sa fii albina,
sa-mi strangi din nou dulceata cruda
a florilor care suspina.

Ca nu sunt peste-mi pare rau
si tu un val sa ma inece,
spre soare sa m-arunci caci vreau
sa nu-l mai las sa plece.

Pe camp, o floare tu sa fii,
mirosul tau sa ma imbete,
eu nor pribeag o sa tot plang,
deloc sa nu-ti mai fie sete...

PATIMA

Freamat de padure verde,
roua lenesul flori,
toate-mi amintesc c-odata
am iubit cu multi fiori.

am iubit un chip plapand
ce n-avea asemanare:
noaptea il veneam in somn,
ziua il vedeam in zare.

Dar eram sfios din fire
si sa-i spun mi-a fost cam teama:
gura ei ma fugarea,

ochii pareau ca ma cheama.

O priveam cu nebunie
cum zambea mereu sub soare
si-mi doaream sa fiu si vant,
s-o mangai de ar fi floare.

Si as fi iubit-o-n taina,
de-ar fi vrut sa fie-a mea;
ochii-i nu ma mai vedeau,
gura ei nu ma striga.

Anii au trecut de-atuncea,
iara ea sireata tare,
n-o mai intalneam in vise,
nu-mi mai aparea in cale.

Azi, degeaba-mi iese-n cale.
caci am inima-mpietrita,
ochii mei nu o mai vad
gura mea nu o mai striga.

ANOTIMPURI

Te-am asteptat cu toamna rece-n spate,
sub poala plopilor batrani
de dor plangeam noapte de noapte,
caci te iubeam cu ochi pangani.

Te-am asteptat in noptile de vara,
indragostit priveam spre zarile de foc,
in inima ta mica, duioasa, de fecioara,
gasit-ai oare tu si pentru mine-un loc?

E plin vazduhul de pasari calatoare,
soseste primavara, albastra, timpurie;
te-am asteptat in taina, privind mereu spre soare,
am sa te-astept, iubito, de-ar fi o vesnicie.

Trecura-atatea zile, trecura ani prin mine,
de-atata suferinta ranit e al meu piept;
zdrobit de-o iarna trista, doar gandul mi-i la tine
te rog sa nu ma uiti, caci inca mai astept.

ADU-MI

Adu-mi ploaia sa ma-nece
printre stropi de apa vie,
stelele sa ma-ncalzeasca
ca pe-un puf de papadie.

Adu-mi soarele sa arda
cisele-mi de-odinioara,
ca pe-o randunea ma-nalte,
intr-o zi de dulce vara.

Norii cei albastri-n frunte
imediat sa mi-i aduci,
fulgerul sa ma tot strige
printre frunzele de nuci.

Adu-mi noaptea instelata,
cu-ale ei iubiri tarzii,
adu-mi soaptele nascute
printre strugurii din vii.

Mai adu-mi iubirea dulce,
ce-am pierdut-o asta vara
si copilaria blanda,
adu-mi gustul crud de para.

Adu-mi si acele zile,
cand cu ea eram, un pic:
de-o sa fim iar impreuna
sa nu-mi mai aduci nimic.

PLOPI BATRANI

Plang plopii cei de altadata,
tot leganandu-si crengile subtiri,
ii salut pe acesti prieteni
ce-mi trezesc doar amintiri.

Caci doar ei stiau, siretii,
de-o iubire-n doua veri,
cand indragostit sub poala
lor pierdeam atatea seri.

Si m-au aparat de ploaie
si de vant, in vremuri grele,
va sarut pe scoarta roasa,
martori muti iubirii mele!

Plopi batrani cu varfuri negre
ani la rand am scrijelit
pe-a voastra scoarta nume
ce demult m-au parasit

SFINX

Chip cioplit in piatra dulce,
ochi de mort visand departe
ca esti fiara fara grai,
anii au avut dreptate.

Totu-n lume lent se schimba,
ceasul vietii trece mut,
ne privesti plin de mandrie,
cum ne transformam in lut.

Te-am privit atunci cu ura
si-am dorit cu rautate:
tu - sa-ti simti incet sfarstiul,
eu, pagand - sa plec departe.

Paznic credincios al vremii,
moartea-ti e amanta rece,
al tau suflet ratacit
printre piramide trece.

ARIPI

Creste-mi-vor aripi de soare,
sa ma inalt cu pasi de stele,
mai departe de-asta lume,
mai aproape de iubire.

Stors din dulcele ciorchine,
vinul bun de fraga alba
sa ma-mbete fara mila
sa adorm cu ochi de iarba.

Toropit voi cade spuma,
in pocale de-apa vie,
am sa plang peste necatarul
florilor de iasomie.

Langa soapte voi fi soapta,
langa umbre voi fi umbra,
tot ce-a fost frumos odata,
a pierut intr-o secunda.

Toarce timpul firul vietii,
nestiind ca iar ma doare,
rupe-mi visele murdare
si le spala-n lapte crud.

Ruginit lantul iubirii
ma sugruma zi si noapte,
obositele-mi picioare
te mai cauta si-acum.

SI EU SINGUR

Stelele-si culeg nectarul
laptelui matern din flori,
umbrele singuratatii
trec in goana peste nori.

Si eu singur, ca o umbra,
ma strecor printre castani,
nu te-am vazut de ieri, iubito,
si de-atuncea parca-s ani.

Eu in candela iubirii
ma arunc ca sa iau foc,
tu sa imi alini durerea,
cu flori dulci de busuioc.

Lasa-ti visele sa umble
peste-al noptilor trecut
si eu singur, ca o umbrela,
voi veni sa te sarut.

CE TE-NDEAMNA

-" Ce te-ndeamna sa ma cauti
unde timpul nu mai moare,
unde muntii-si ingroapa
aurul furat de soare?

Unde vantul rece-al noptii
isi tot cearca morile,
unde spiridusi albastri
isi ascund comori;e.

Unde somnul vise tese,
pentru fete de-mparat,
langa lacul alb in care
nuferii s-au despicat.

Unde strigatul ingheata,
lacrimile fierb pe-altare,
ingerii cu parul verde
plang in noptile murdare.

Ce te-ndeamna sa ma cauti,
de ce-ai vrea o alta soarta,
aici somnu-i vesnicie
aici vinu-i apa moarta!"

Si i-am spus pe intelese,
cum ca inima ma doare,
ochii nu-mi mai sunt in zambet,
am si-un tremur in picioare.

-"Ce ma-ndeamba sa te caut
tu ma-ntrebi nedumerita,
esti sarutul dulce-al mamei,
esti o floare-nmugurita!"

-"Ale tale vorbe dulci
n-au decat ca sa se duca,
eu nu te-as putea iubi:tu esti om eu sunt naluca.

Tot ce visele-ti arata,
tot ce vrei aici gasesti,
aici trupu-i fara viata,
aici nu poti sa iubesti!"

Si a disparut de-ndata
si din visu-mi ma trezesc:
ce m-a indemnat sa caut
o naluca sa iubesc?

SI IAR...

Si iar amurgul se topeste,
pe frunze amarui de dud,
timid luceafaru-si arata
peste padure propriul nud.

Albastrul norilor de vara,
inchis in calimare reci,
se scutura salcamii-n mine
si-n cochiliile de melci.

Si iar raceala diminetii
argint mi-asaza peste pleoape,
vaslesc luntrasii urmariti
de duhul rau al unor ape.

Crud necatarul florilor
curge-n clocot de pe luna,
plang sirenele pe maluri,
ca sa fie vreme buna.

Si iar sclipirea zorilor
vesmant de roua si parfum
ma vor sili pe esafod
sa-ti jur creindta de pe-acum.

Necazul noptilor de toamna
prelins in rauri de catran
vor plange anii tineretii,
inchisi demult in geamantan.

Amoru-si leapada armura,
invins de-a ta sinceritate,
in plumb topit ma voi scalda,
pe veci sa fiu poesteritate.

TOPIT

Pe cararile iubirii,
fata mea te-am cautat;
nu te mai scaldai in roua,
pasare te-ai inaltat.

Doruri aspre ma-ncojoara
si m-obliga sa te-astept,
scumpi sunt anii tineretii;
in zadar nu vreau sa-i pierd.

Stors de-aceasta nebunie,
plin de lacrimi voi pleca
mai departe, prea departe,
sa nu te mai pot vedea.

Mai putin voi rade-n noapte,
nau ubcet imi va fi pasul
mai carunt imi va fi parul,
mai domol imi va fi glasul.

Cobori soare peste mine,
ca topit sa ma revars,
peste-o inima de fata
sa pornesc ce nu a mers.

O FIARA

Si azi flamand, precum o fiara,
o noua dragoste-am ucis;
eu nu mai sunt fidel iubirii,
iubito, tine-ma inchis!

Si leaga-mi lanturi de picioare,
sa nu mai mint in juraminte,
poti sa ma bati, seara de seara,
sa fiu ce-am fost mai inainte.

Iar de va  fi-n zadar cu mine,
ucide-ma , l-apus de soare:
tu strange franghia deodata,
caci nu doresc sa-mi cazi in ghiare.

Apoi sa ma ingropi in taina,
sub plopii cei de la fantanam
in zilele cu vant napraznic,
eu printre flori sa-ti cad in mana.

ARD STELELE

Ard stelele si foc se-ncheaga
peste batranul univers,
de tine amintiri ma leaga
ce nici acuma nu s-au sters.

Erai mireasma de dumbrava,
splendoarea unei flori de crin,
necunoscuta si suava,
precum o piatra de rubin.

Plang umbre albe-ale diminetii,
dupa un soare nenascut,
eu te-as iubi tot restul vietii,
tu insa, cred - doar un minut.

strig vaile dupa craiasa
infasurata-n negru frac,
ca sa culeaca in pocale
roseara florilor de mac.

E trista viata in iubire,
tacut amorul se revarsa,
tu ai plecat fara de stire,
dar ai plecat - si nu-mi mai pasa

TREIS AM FOST...

Poteci de aur rad in mine
si ochii-mi plang cu-acele vrei,
cand ma rugam sa fie bine,
tu, fata mea de nicaieri.

Eu te doream precum doreste
ciresul noptile de mai,
cu doru-n gand fara de veste,
plangeam atunci cand nu veneai.

Cu ochii stinsi de roua moarta,
ma intorceam cu pasi batrani;
opreste, Doamne, a mea soarta,
prefa-ma-n floare de salcam.

In seri de vara-ntunecate
poznas ma ude cate-un nor,
pe veci inchis, poate-ntr-o carte,
voi plange-ncet, nemuritor.

Trist am fost odinioara,
fata mea, ce ai albit;
azi tacuta te-nfioara:
nu-s niciunde de gasit!

FLOARE ALBA

La poarta ti-am batut duios in prag de seara,
cand dorul pentru tine m-a-mpins ca sa te chem,
cand inima mea dulve a devent amara;
e trist in lume, draga, e trist si eu ma tem.

Singuratatea cruda de mult ma cotropise
si clipele pagane muscau din viata mea,
eu bat in geamul tau, ferestrele inchise
m-alunga inapoi, nu vor sa mi te dea.

E liniste afara, e zbucium doar in mine,
poetice cuvinte ma-ndeamna-a te chema,
durerea ma apasa, ma ghemuiesc pe vine,
nu vreau sa mor acum, nu inca, nu as vrea.

Te-astept sa iesi, oh, zana, - nectarul vietii mele,
cerdacul te asteapta cu praul sa-l mangai;
tu esti a mea steluta cu parul sa-l mangai;
tu esti a mea steluta, dintre atatea stele
si eu ti-s calauza iubirii, cea dintai!

Arunca-mi o speranta si n-oi mai fi hoinar,
pleca-vom amandoi spre-ndepartare zari,
tu esti o floare alba, eu - tanar gradinar,
pe-o corabie mica, pe nesfarsite mari.

NOPTI DE TOAMNA

Nopti de toamna - nopti amare,
negre nopti pline cu roua,
cate versuri, ce-i drept triste,
vi le-am dedicat eu voua!

Cate lacrimi de iubire
au mai curs din ochii mei,
cate clipe-am petrecut,
pe sub somnorosii tei!

Nopti de toamna - nopti sinistre,
cate ganduri mi-am facut
sub al vostru clar de luna,
mereu trist, mereu tacut.

Si-n a voastre nopti ploioase,
nopti de toamna, de tacere,
mi-am incredintat iubirea
cerului frumos cu stele.

Caci iubeam pe-atunci, as spune,
iubeam mult un chip de zana;
ochii ei fermecatori
parca ma trageau de mana.

Ce naiv eram pe-atuncea,
ce copil, ce nedreptate:
unul sufera si spera,
altul rade de departe.

Au aflat a mea poveste
mii de stele, stele care
le-am atins; numai voi stiti,
nopti de toamna, nopti amare!

DOI OCHI

Roz sunt frunzele tradate
de o toamna stacojie;
rece, vanat, cafeniu
e un strigat de stafie.

Neegre-s zilele ploioase,
luna-atunci nu se mai vede,
peste campuri pribegite
canta ingeri cu par verde.

De-un albastru inocent
sunt doi ochi ce ii iubesc,
amarate nopti patate
cu un rosu diavolesc.

Fluturi albi ma striga-n noapte
sa le cand in lira ca sa
stranga mov polei ce-i dulce,
palizi seara vin acasa.

Cruda-i iarba ce m-atinge,
cerul pare incolor,
eu gandesc acum departe,
spre doi ochi ce le port dor.

REVINO

De crezi ca ma iubesti, revino,
prin mreaja visurilor trec;
sa nu m-atingi, ca voi dispare,
sa nu ma strigi, ca am sa plec.

Tu sa ma lasi o clipa-n pace,
din somnul greu sa ma trezesc,
cand ochii mei se vor deschide,
vor plange - semn ca te iubesc.

Atunci sam a saruti pe frunte,
sa-mi spui povestim c-am sa te-ascult,
ne vom juca, ca si-nainte,
vom fi ce-am fost si chiar mai mult.

Sa uiti a noastre ne-ntelegeri,
sa uiti a noastre certuri multe,
caci auzisem despre tine
atatea vrute si nevrute.

C-ai fi uitat de-acea credinta
ce fu rostita de-amandoi,
de-ai sti ca eu tin suferinta,
ca prea departe suntem noi...

Dar nu-i nimic, veni-va clipa
cand pentru noi va fi si bine,
tu sa te-ncrezi caci eu, la randu-mi,
voi sti sa cred pe veci in tine.

DOAR EU

Iubeste-ma ca la-nceput,
de poti, chiar si mai mult,
in seri cu luna plina,
doar eu sa te ascult.

Alinta-ma cu vocea-ti
pe care o-ndragesc,
in nopti de mai aprinse,
doar eu sa te privesc.

In zile negre, triste
sa-mi stai la capatai
si-atins de dor sa pot
doar eu sa te mangai.

Sopteste-mi la ureche
ceva ce mi-a placut
si zapacit din fire
doar eu sa te sarut.

Atins de-a ta iubire,
spre tine sa pornesc,
tu sa m-astepti, caci vreau
doar eu sa te iubesc.

RUSINATI

Oh ce mult e pana-n seara,
cand vom fi numai noi doi;
ne-om iubi ca prima oara;
ce vom face, sti-vom noi.

Eu sa-ti impletesc cosita,
amandoi ne vom juca:
tu sa urmaresti portita

sa nu vina cineva.

Luna iar o sa ne cante,
al ei cantec de demult,
ale noastre inimi frante
ma obliga sa-l ascult.

Eu o sa-ti sarut gurita,
sa ma pedepsesti la fel,
sa tot urmaresti portita
cat te strang de mijlocel.

Suntem parca fermecati,
luna canta in zadar,
te sarut pe ochii-ti care
mi-au pus inima pe jar

Oh ce mult e pana-n seara,
impreuna ca sa fim;
rusinati ne vom atinge,
de nimic sa nu mai stim.

SUB O UMBRELA

Noi doi, cuminti, sub o umbrela,
pasim usor pe-alei ce-s stramte
si-a noastra dragoste fidela
porni spre cer ca sa ne cante.

Singuri, la brat inlantuiti,
pasim, in noi increzatori
si-un soare rosu agitat
si-arata fata printre nori.

Umbrela pare uriasa,
sub ea cuminti ne sarutam,
ne-oprim o clipa ca in taina
murmur de ploaie s-ascultam.

E-o zi de toamna foarte rece
brat la brat, ne e totuna,
plecam indragostiti si-n urma,
ce mai conteaza - plua0ntr-una!

CA MINE

Nu-i noapte cand sa nu visez,
ca esti frumoasa ca o zana
si-atins de dor sa te urmez,
caci vietii mele esti stapana.

Nu-i vis in care sa nu vad,
cum stai pitita dupa stele,
de stau un pic si ma gandesc,
esti mai frumoasa decat ele.

Nu-i zi in care sa nu te sarut
pe ochii tai stralucitori;
se-opreste soarele tacut:
ce daca suntem muritori?!

Privindu-te de sus gelos,
cu-a lui caldura te atinge,
e plin de farmec, e frumos,
sarutul lui de gheata frige.

Ce daca sunt un muritor
fir de nisip pe langa tine
tu insati nu stii ce-i alador,
tu n-o mangai la fel ca mine!

MA OBILGA

E-o seara minunata
a lunii lui april,
te-astept, duioasa fata,
plangand ca un copil.

Te-astept cum niciodata
nu te-am mai asteptat,
cu inima-mpacata,
cu glasul tremurat.

Vreau sa juram credinta
iubirii noastre sfinte,
vreau fara suferinta,
vreau fara de cuvinte.

Doar ochii sa clipeasca,
doar buzele sa-ngane,
nascut sa straluceasca,
sarutul va ramane.

In sufletul ce striga
iubirii sa se-opreasca,
sa te iubesc m-obilga
o dragoste cereasca.

OCTOMBRIE

S-au scuturat salcamii si
parca-i aud cum plang
si-n frunza lor n-or mai veni
atatea pasari de prin crang.

E moarta frunza lor galbuie
si vara-i moarta de acum,
iar ale lor suflete suie
spre raiul lor plin de parfum.

Vantoase vaduve, sirete,
apar pe caii ne-mblanziti,
cuprinsi aprig de-o mare sete,
trec norii-albastri necajiti.

Trec clipele de asta vara
luand cu ele in exil
atatea farmece de seara,
atatea lacrimi de copil.

Trec zilele cu plete albe,
trec noptile cu cer senin,
plang vise impletite-n salbe,
in umbra unei flori de crin...

Octombrie cu fructe ciapte,
parca-i racit si tot stranuta,
eu plang acum cu lacrimi moarte
dupa o dragoste pierduta.

TE IUBESC

Sunt vise pline de iubire
ce vreau in suflet sa le cos;
indragostindu-ma de tine,
ma simt mai bun si mai frumos.

Privirea-ti calda si suava
m-a fermecat pentru vecie
si ale tale maini frumoase,
m-au mangaiat cum mama stie.

Culoarea-ti ochilor se-asterne
atat de draga peste flori.
As vrea ca visele sa-mi ceara
sa te iubesc plin de de fiori.

As vrea ca timpul sa nu-mi fure
comoara dragostei din piept,
de-ar fi sa pleci o vesnicie,
chiar si atat am sa astept!

DEPARTE

Eu plang acum ca esti departe,
dar tu nu stii ca inima-mi te vrea,
degeaba-ncerc sa dau deoparte
tristetile din viata mea.

Degeaba-ncerc ca sa te uit,
cand visele mi te tradeaza,
ca esti departe si nu-aici,
de-ai sti tu oare cat conteaza...

De-ai sti tu oare cum e singur,
sa te usuci precum o floare;
un dor nebun ma tot loveste
de-atetea zile si ma doare.

Ce soarte plina de venin,
ca de iubire sa n-ai parte!
in noptile cu cer senin,

inca mai plangi ca esti departe...

PRIBEGITE

Intr-un vuiet de cascada
s-ascund ale mele doruri
si in zori sculptati in aur
ma cuprind aprigi fioruri:

Printr-un cer plin de beteala
si-n sclipiri de nestemate,
prin iscalitura rece
taina slovei dintr-o carte.

Pe-o aripa ce-i plapanda
tremura a ei finete
intr-o vorba nenascuta
care-ncet imi da binete.

Sub un timp far` de lumina
concurenta de secunde
pe o vorva incalcita
ce ma-ndeamna a raspunde.

Pribegite doruri ude stau
topite-n haine grele
langa inima aprinsa,
care plange de durere.

Si in mijlocul iubirii,
cand sarutul il cersesc,
ele se rotesc in juru-mi,
imediat ma parasesc.