PETEC DE TOAMNA

Sin cand prin ganduri nestiute
sfioasa ca in alte dati
imi treci si-n noptile tacute
eu te astept sa te arati
iubiri amare neincepute
sunt ferecate cu lacati.

Si cand surasul gurii tale
m-atinge-n treacat si suspin 
frumoasa sa imi iesi in cale
si fierbe-a lacrimilor jale
pe chipul tau atat de fin.

Tacut astept o mangaiere
si gura ta nimicitoare
ce mult te-ador, si de mi-ai cere
carari ti-as impleti spre soare
cand totu-n lume trece, piere
femeie esti nemuritoare.

Frumoasa precum numai luna
se-asterne peste campuri toata
in gand si-n vis esti numai una
ce printre stele treci curata 
al marii fosnet ti-e cununa
ce dulci sclipiri in ochi se-arata

Oh, da iubirii tale veste
s-alunge iarasi al meu dor
ma vei chema, voi trece peste
tot ce-am urat, mult prea usor,
se stinge-ncet a vremii zestre
ma sting si eu sunt muritor.


Doar tu frumoasa fugi spre zorii
atat de reci ai unei veri
eu te astept si numai norii
mai stiu c-am plans atatea seri,
nesabuiti se duc cocorii
in dansul lor tacuti, stingheri.


Dar nu mai vii si parca toate
imi par acum far`de culoare
eu te-am iubit cum nu se poate
s-adori pe cineva sub soare
se-aprind iar stele reci, patate
te strig si plang in aiurare.


Sa mori din dragoste - ce lume
cazuta parca-n neputinta
e toamna si iubiri nebune
ma vor lovi cu usurinta,
si ploua-ntr-una si-n genune
sorbita e a mea fiinta.