DORINTA

E-o seara de basm si norii au plecat
pe cerul albastru rasara iar luna
prin parul tau moale si parfumat 
sa-mi cada curgand, nevolnica mana.

Privirile tale ma cheme nebune
cuminte veni-voi far`de ragaz
ca ma iubesti doar chipu-ti imi spune
si lacrimi curate ce-ti curg pe obraz.

Si eu in dorinta ma pierd deodata
si nimeni nu vede cand te sarut
ne-acopera luna frumoasa, curata
cu claru-i feeric albastru, tacut.

M-alinta in noapte cu gura ta mica
si-ncetul, incetul s-adorm iar usor
de noapte de demoni cui ii e frica...
cand palos salbatec si crunt e-al meu dor.

Nebunie in mine dorinta in toate
ce scurt mai e drumul si-nlantuiti
pasim fermecati, incep sa se-arate
fiorii iubirii nesabuiti.


Oh, zorii se-arata si timpul se scurge
nu contenesti sa ma saruti...
ce repede trece si iar nu ne-ajunge
marunta iubire nou suntem tacuti.